Semnalăm, cu impardonabilă întârziere, o staţie
TV a cărei apariţie şi implantare în spaţiul media românesc este foarte activă şi
peste măsură de influentă. Spunem staţie
din consideraţie pentru telespectatori şi cititori, deşi, în mare, este mai
degrabă un canal cu deversări editoriale şi publicitare dintre cele mai
deranjante; mai spunem influentă şi activă
pentru că, în adevăr, acribia remarcabilă şi influenţa ei nefastă sunt dintre
cele mai constante.
O particularitate interesantă a acestei
televiziuni este prezenţa ei permanentă pe posturile de toate orientările din
grila TV, astfel încât spectatorii apelpisiţi de această staţie, chiar dacă
schimbă postul cu un altul, dau iarăşi, acolo, de ea şi nu au scăpare.
Opinia publică şi factorii interesaţi sau
implicaţi suportă cu destulă degajare şi evidentă nepăsare decizională şi de acţiune
acest fenomen, mizând pe scăderea de interes a publicului, pe intervenţia
altora ori, poate, anticipează alte mize. Pronosticul se vădeşte eronat şi nu
putea fi altfel din moment ce apariţia şi dezvoltarea acestei curiozităţi
mediatice s-a petrecut pe un teritoriu liber sau abandonat din indiferent care
motive. Fapt este că, în zilele noastre, fiecare îşi face educaţia cam pe unde
poate, deşi, în unele privinţe, această manieră este discutabilă. Doar în
campaniile electorale lămurirea, informarea şi convingerea populaţiei se mai
face câteodată şi de la om la om; în rest, individul este informat sub
eventualitatea întâmplării ori află câte ceva doar din ce i se dă la TV.
Lucrurile ar fi mai puţin relevante dacă
numai cei care îşi permit să fie atinşi de plăcerile ipohondriei ar compune
publicul-ţintă al televiziunii pe care o prezentăm. În realitate, această staţie,
prin promovările, dezbaterile, campaniile şi opiniile pe care le expune,
influenţează, dezorientează şi induce tot felul de erori publicului larg şi
uneori chiar corpului medical.
Ea este neobosită, inepuizabilă şi inventivă.
Programele sale apar la toate orele, intercalate între filme ori ştiri,
înainte, în timpul sau după dezbaterile politice, la ora mesei, la ora
ceaiului, înainte de culcare sau la deşteptare, agăţate de reportaje sau făcând
obiectul acestora, alintând, încurajând, speriind, numai şi numai ca să îl
fericească pe bietul şi defensivul telespectator cu sfaturi excesive şi
aiuritoare: despre ce trebuie să mănânce, cum să bea, ce şi cât, care
medicamente şi suplimente trebuie să îşi procure dacă suferă de una sau de alta
ori cât e cazul să facă mişcare în fiecare zi.
Avertismentele sunt, de asemenea, nelipsite,
dar şi nespecifice, când lumea e pusă în gardă să evite anumite excese, fără să
fie formulate cantitatea sau titrul, ori sunt insistente şi imperative, atunci
când se referă la frecvenţa exerciţiilor fizice sau la remedii pentru cefalee,
diverse incontinenţe, tulburări de tranzit, deficienţe de memorie, presupuse pericole
dermatologice, oculare, auditive, nutriţionale etc.
Sub cupola interesului pentru problematica sănătăţii
sunt promovate, de multe ori, intervenţii medicale ori cercetări cu alură de
eveniment senzaţional, sunt prezentate descoperiri epocale prost asimilate sau
controversate ori tehnică şi aparatură medicală de mare lux, cu o
accesibilitate prohibitivă, iar soluţiile uzuale sunt satisfăcătoare şi testate
cu rigoare.
Fără îndoială, cineva colectează beneficii
prin menţinerea şi dezvoltarea acestui fenomen, dar deruta se instalează tocmai
când constatăm că aceste programe, furnizate fără astâmpăr, pot aduce neplăceri
celor care se lasă convinşi de ele sau, în cel mai fericit caz, au un fals
efect placebo.
Nu este cazul să clamăm eliminarea acestei practici,
prin care se face promovarea a tot felul de sisteme şi produse îndoielnice, dar
adunarea lor pe un singur post TV, dedicat lor, ar da o satisfacţie rezonabilă
atât militanţilor neobosiţi ai libertăţii de expresie, cât şi celor care sunt
cuceriţi de forţele tămăduitoare ale brăţărilor radiale sau ale tratamentelor
generalizate depurative cu bace de scoruş.
Nu se poate anticipa cât succes ar avea o
asemenea formulă, dar ea poate contribui într-o măsură apreciabilă la
igienizarea unui domeniu în care se produce minut de minut ceea ce un
emblematic personaj molieresc, Monsieur Argan, numea „crimă de lezmedicină“.
Acest post de televiziune, care poate aduna
toate demersurile pseudomedicale ce zburdă acum în voie prin spaţiul media, ar
beneficia, prin natura activităţii, de posibilitatea de a se autodepăşi, precum
şi de libertatea de a deveni realist, căutând să-şi împlinească o justificare şi,
în fond, ar putea fi mai simplu de localizat sau de evitat. El va putea avea un
sediu, un statut clar şi, ca să ştim despre cine vorbim, chiar un nume
interesant. Noi propunem, deocamdată, să i se zică iatro-TV.
