Protezarea în coxartroză și protezarea în fractura de col femural impun abordări diferite din punctul de vedere al recuperării kinetice. 

În urma evaluărilor, kinetoterapeutul va descoperi mai multe deficite, atât structurale, cât și funcţionale ale anumitor părţi ale aparatului musculoscheletal din zona afectată. Acest fapt este valabil într-o proporţie ridicată doar în urma protezărilor cauzate de coxartroză, mai ales în coxartrozele avansate. Prin comparaţie, la pacienţii cu protezare a șoldului ca urmare a fracturilor de col femural produse de diferite traumatisme, modificările de structură a părţilor afectate sunt minime, iar partea funcţională va avea modificări reduse.

Un pacient cu traumatism soldat cu o fractură de col femural va suferi un șoc post­operator care se adaugă șocului posttraumatic, ambele destabilizatoare din punct de vedere psihic. Totuși, dacă nu prezintă alte afecţiuni asociate, un pacient de acest tip se va recupera mult mai ușor decât cel suferind de coxartroză cu șoldul protezat. El nu va avea scurtări sau alungiri de grupe musculare și nu va avea format un mers patologic ca mod de deplasare atât în timpul testărilor, cât și în viaţa de zi cu zi.

Structurile adiacente s-au modificat în timp 

În schimb, dacă evaluăm postoperator un pacient cu coxartroză operată, vom putea observa o scurtare a mușchilor rotatori externi asociată cu o hipertonie și o alungire a mușchilor rotatori interni, unde va fi prezentă și o hipotonie. De asemenea, va prezenta scurtare a flexorilor și o ușoară alungire a extensorilor cu hipertonie, respectiv hipotonie a musculaturii din zona articulaţiei șoldului. Acest lucru este cauzat de faptul că pe măsură ce coxartroza avansează, pacientul va fi constrâns să adopte o postură de ușor flexum a șoldului și genunchiului asociată cu o rotaţie externă. Aceste aspecte vor putea fi surprinse în statică, dar și în dinamică.

Putem descoperi o senzaţie de alungire a membrului pelvin operat, invocată de pacient, fapt ce va putea fi verificat prin măsurarea lungimii acestuia și comparând cu măsurătorile efectuate preoperator, dacă acestea există. Este un aspect cauzat de micșorarea spaţiului interarticular până la dispariţia totală a acestuia, urmat de uzura părţilor osoase din zonele capului femural și a cotilului, ceea ce duce la scurtarea distanţei dintre spina iliacă și maleole.

Partea senzorială poate fi afectată deseori în astfel de cazuri, consecinţă a elongării anumitor elemente nervoase survenite în urma alinierii din timpul operaţiei. Pacientul va acuza senzaţii care vor arăta faptul că anumite căi nervoase senzitive sunt afectate, cum ar fi: senzaţii de furnicături, de înţepături, lipsa simţului la atingere și altele. 

Fenomene mai rare

Rareori va fi observată în astfel de cazuri o afectare a traiectelor nervoase ce corespund nervilor motori. Bineînţeles că aici vorbim despre aspecte prezentate la modul general. Aceasta pentru că întotdeauna medicii ortopezi alături de bioingineri studiază cazurile și încearcă să adopte implanturi care să facă posibilă reinserţia cât mai rapidă a pacientului în societate, fără a crea modificări structurale sau funcţionale ale părţilor anatomice adiacente.

La fel de bine, kinetoterapeutul, parte a echipei multidisciplinare, va trebui să se asigure că rezultatele obţinute în urma evaluării ambelor tipuri de intervenţie vor reprezenta un real punct de referinţă în realizarea unui program kinetoterapeutic.