În prima sa conferinţă, prof. dr. Ihsan Solarog˘lu,
profesor de neurochirurgie şi conferenţiar de managementul instituţiilor de sănătate
la Universitatea Koç, Istanbul, vicepreşedintele Societăţii de Neurochirurgie
din Turcia, a reliefat subtila conexiune între medicină, ştiinţă şi artă.
Această simbioză a fost prezentată ca un model de medicină translaţională pe
baza descoperirii sale, ligamentul ATA – o formaţiune conjunctivă situată între
ligamentul galben şi dura mater, la nivelul L5-S1 al coloanei vertebrale.
Plecând de la experienţa unei flavinectomii care a evoluat cu complicaţii
severe pentru pacient, prof. dr. Solaroglu a insistat asupra identificării
cauzei scurgerii LCR. În urma filmării operaţiilor, a fost observată o formaţiune
care în momentul decolării ligamentului galben, dilacera dura mater, ducând la
scurgeri de lichid cefalorahidian postoperator, complicaţie soldată des cu
meningită. Convins fiind că nu este vorba despre o variantă anatomică, a
continuat cu caracterizarea histologică a formaţiunii (ATA fiind format
majoritar din colagen, nu fibre elastice precum vecinul său, ligamentul galben)
şi identificarea acestuia la 16 pacienţi, culminând cu un articol publicat în
revista Spine în 2011. Acceptarea
descoperirii de către comunitatea internaţională a evoluat cu dificultăţi, dar
în timp şi cu perseverenţă, ligamentul ATA îşi consolidează locul în anatomie.
Prof.
dr. Ioan Ştefan Florian (UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca) a discutat despre
tratamentul anevrismelor intracraniene, care timp de patru decenii a stat sub
egida metodei chirurgicale. Începând cu 2002, odată cu publicarea studiului
ISAT (International Subarachnoid Aneurysm Trial), abordarea terapeutică s-a
orientat spre metoda endovasculară (coiling). Ultimele rezultate publicate la
zece ani de urmărire în cazurile din ISAT sugerează că sub raportul stabilităţii,
„clipping-ul“ (tratamentul microchirurgical) este superior „coiling-ului“
(tratamentul endovascular). Experienţa clinică în domeniu a neurochirurgului
(749 de anevrisme operate la 660 de pacienţi) aduce o serie de argumente în
favoarea tratamentului chirurgical precoce, precum şi o abordare personală („single stage single opening“) în
tratamentul chirurgical al anevrismelor multiple. În concluzie, tratamentul
chirurgical reprezintă încă opţiunea cea mai potrivită în cazul persoanelor cu
speranţă de viaţă mai mare de 15 ani, dar rezultatul acestuia este dependent nu
doar de starea neurologică a pacientului la internare, de localizarea şi
morfologia anevrismului, de prezenţa şi dimensiunea hemoragiei, ci şi de
experienţa chirurgului.
pe bază de
proteine – sângele artificial. Aceştia implică modificări chimice sau fizice
ale hemoglobinei, deşi o recentă linie de cercetare folosind hemeritrina în
locul hemoglobinei este, de asemenea, descrisă în literatura de specialitate.
Accentul se pune pe măsura în care aceste modificări influenţează
reactivitatea redox a proteinelor şi pe stresul oxidativ, care joacă un rol
critic în rezultatul fiziologic al transfuziilor experimentale cu transportori
artificiali de oxigen.
chiar sincope
ori tulburări de somn. Alături de
dr. Daniel Kroeger – afiliat la Universitatea Harvard şi prof. dr. Florin Amzica
– Universitatea Montreal, dr. Bogdan Florea a contribuit la definirea
mecanismului de generare a unui nou tipar EEG, mai departe decât ceea ce părea
ultima expresie a viabilităţii creierului, linia izoelectrică. Anestezia
profundă sau situaţii de comă foarte profundă relevă stări oscilatorii
cerebrale noi, generate în structuri subcorticale, cum ar fi hipocampul. De
aici, pot fi ulterior proiectate către cortexul cerebral, a cărui viabilitate
este corelată cu înregistrarea pe EEG a activităţii de tip „complex niu“.
configurat luând ca exemplu cancerul
– nume ce reuneşte o multitudine de boli, entităţi dinamice cu o capacitate de
adaptare uimitoare, extrem de variate clinic; în faţa unei asemenea patologii,
timpul este un inamic. Astfel, abordarea tratamentului şi cercetării în
oncologie necesită întrebări ţintite, o putere de adaptare mare, perseverenţă
şi capacitatea de a lucra într-o echipă
multidisciplinară. Succesul atât în tratament, cât şi în cercetarea medicală
se construieşte pe înţelegerea cât mai bună a problemei, din cât mai multe
perspective. De aceea, echipa multidisciplinară va fi o entitate nelipsită
din medicina viitorului şi capacitatea de a lucra într-o asemenea echipă – o
condiţie sine qua non pentru medicul modern.
O
carieră de vârf în medicină trebuie începută încă din timpul studenţiei, în
cadrul unui cerc ştiinţific studenţesc ori într-un laborator medical, a
subliniat dr. Ciprian Tomuleasa, medic
rezident hematolog. Având experienţa cercetării medicale de vârf şi a unui
doctorat la Johns Hopkins în SUA, a prezentat rezultatul unei cercetări proprii
în domeniul hepato- şi colangiocarcinomului, ca exemplu pentru îndrumarea dată.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe