„Această descreştere
constantă a populaţiunii ţării noastre este cu atât mai importantă pentru noi,
românii, căci dacă pământul nostru părintesc pare că se transformă într-un
mormânt pentru neamul nostru, el din contră este o râzătoare grădină în care
străinii şi cu deosebire israeliţii se înmulţesc într-un mod prodigios. Acum câţiva
ani s-a zis că Iaşiul va deveni un oraş ovreiesc. Faptul e îndeplinit. Acelaşi
lucru se poate zice acum şi de Bucureşti, care furmică nu numai de tot soiul de
streini, dar în special de ovrei (...) capul, inima ţării fiind înstreinate,
corpul va urma natural această tendinţă. Jumătate din acest corp e deja putred
prin cangrena ovreiască. Restul furmică de bulgari, greci, ovrei“, scria dr. C.
I. Istrati la 1880. Doctorul Istrati nu era singurul medic român cu astfel de păreri,
antisemitismul fiind larg răspândit în epocă în forme incomprehensibile astăzi,
atât prin vocea altor medici, precum dr. V. I. Agappi sau dr.I. G. Bibicescu, cât şi a unor
jurnalişti renumiţi precum Mihai Eminescu.
Opinie separată făcea
însă dr. Iacob Felix, directorul Serviciului Sanitar al Regatului: „Proba cea
mai sigură a progresului material al statului român ne-o dă statistica populaţiunii
sale; ea constă în înmulţirea normală a populaţiunii române în totalitatea ei,
mai ales a celei rurale; ea înlătură îngrijirile manifestate ici-colo prin presă
şi chiar de la tribuna Parlamentului, că rasa română ar fi degenerând“.
Atitudinea echilibrată a dr. Iacob Felix i-a atras la acea vreme atât antipatia
unor medici evrei, cât şi a unor medici români, precum dr. Istrati, mai sus
citat.
Fragmentele sunt
reproduse din volumul „România Medicilor“, publicat recent de editura
Humanitas, al cărui autor, Constantin Bărbulescu, predă la Facultatea de
Istorie şi Filozofie a Universităţii „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca. |