Profesiune străveche, medicina s-a bucurat
dintotdeauna de un înalt prestigiu, Apollo, aflat deasupra lui Asklepios,
patrona, alături de celelalte arte, şi medicina. Arta medicului este însă
cuprinsă în relaţia duală medic–pacient, în timp ce toate celelalte arte au
adresabilitate universală, tind să bucure sufletul şi să înalţe omenirea în
ansamblul ei.
Pe lângă valoarea sa profesională, medicul
este şi un reper, un relief cultural de primă mărime în societate. Mari
consumatori de artă, aşa cum îi întâlnim în sălile de concert, în galeriile de
pictură şi sculptură, dar mai cu seamă îi percepem drept cititori, ca oameni ai
cărţii, medicii sunt pe de altă parte şi creatori
de artă, în toate domeniile şi, din nou, mai cu seamă în cel al literelor.
Fără îndoială, creaţia se cere sprijinită,
marile opere de artă s-au realizat în cadrul acestei condiţionări
indispensabile. Perioadele de înflorire a artelor au fost cele în care
creatorii au beneficiat de un mecenat consistent, dar şi de o largă
acoperire/cuprindere/receptare din partea ansamblului social al epocii. În
afara acestor condiţii, arta Renaşterii, pentru a oferi un singur exemplu, n-ar
fi putut înflori în splendoarea cunoscută.
Înalta artă a medicului, arta tămăduirii, se
îngemănează adesea cu alte arte, relaţia de reciprocitate şi îmbogăţirea
sufletească este evidentă în această asociere, dar planul material contrastează
adesea cu cel creator de valori culturale, deoarece medicul artist este silit să-şi
împartă dihotomic timpul. Mi-l amintesc pe doctorul Ermil Nichifor, cel care a
dirijat şi coagulat ani de-a rândul Orchestra Medicilor, îl văd parcă şi acum
străbătând Bucureştii pe bicicletă, cu o geantă pe umăr, căutându-şi calea
printre maşini, venind de la repetiţii. Condiţia medicului scriitor este şi ea
ingrată, scrisul nu aduce bani, ci mai mult pagubă, cu referire mai cu seamă la
efortul de editare. El îşi distribuie bidirecţional timpul, şi-l sfâşie pur şi
simplu, dar fiecare din cele două faţete o potenţează pe cealaltă, strălucitul
exemplu al lui Cehov fiind de ajuns.
Valoarea ca om de cultură a medicului a
început să fie din nou preţuită, chiar şi în vremurile noastre, în care,
dându-se vina (ipocrit) pe criza economică, cultura este neglijată în mod
absolut condamnabil şi nu fără consecinţe. Un semnal pozitiv ne-a fost dat însă
de numirea ca ministru al culturii a colegului nostru Kelemen Hunor, care s-a
ocupat până de curând, cu mult profesionalism, de oamenii de cultură. La această
numire am fost atât de emoţionat, încât am compus şi un mic madrigal, pe care-l
reproduc „Vrând cultura să-nflorească/Hotărâră aşadar/Nimerit s-o păstorească/Medicul
veterinar“. Ar trebui să ne apropiem mai mult de colegii noştri veterinari, cu
atât mai mult cu cât spiritul european, care ne cuprinde tot mai evident, ne
îndeamnă spre aceasta.
Desigur, ministerele din România au un
corespondent european, ministrul agriculturii are deasupra sa un comisar
european pentru agricultură ş.a.m.d. În domeniul medicinii, lucrurile stau puţin
diferit, în sensul că, la nivel european, comisarul respectiv se ocupă de sănătatea
oamenilor şi animalelor. La instalarea sa, comisarul european Marcos Kiprianou
a ţinut un discurs remarcabil în sprijinul comuniunii preocupărilor pentru sănătatea
tuturor fiinţelor. Sperăm că, în viitor, Ministerul Sănătăţii îşi va lărgi
atribuţiile şi în acest sens, al modelului european.
Breasla medicilor veterinari ne-a surclasat
pe noi, care suntem urmaşi ai lui Hipocrat, prin faptul că, înainte de războiul
mai din urmă, ca să nu spun ultimul război mondial, în vremuri de criză mai
gravă decât cea de acum, au construit din banii lor Casa Medicului Veterinar, o clădire absolut impunătoare, opera
marelui arhitect aromân Constantin Ioţu, amplasată în faţa Parcului Cişmigiu,
lângă Primăria Capitalei. Clădirea a fost preluată ulterior de ministerul care
împarte dreptatea în ţara noastră, dar astăzi nu mai este nici Ministerul Justiţiei,
ci Institutul de Cercetări Juridice, care se preocupă de cercetările şi
scrierile originale – inclusiv doctorate – în această respectabilă branşă de ştiinţă.
Cei care, mergând la pas prin Bucureşti, nu se uită doar pe unde calcă, ci
acordă oarece atenţie clădirilor şi monumentelor (ceea ce nu este întotdeauna
lipsit de riscuri), vor fi fost miraţi de faptul că faţada şi uşile monumentale
ale acestei clădiri au fost decorate cu nişte superbe medalioane de bronz înfăţişând
capete de boi şi alte scene animaliere. Aceste remarcabile opere de artă,
reproduse, desigur, sunt studiate în institutele de arte frumoase şi de
arhitectură din Roma, Berlin sau Paris, lucru care ne face cinste. Poate că
unii s-au mirat, alţii nu, de faptul că Ministerul Justiţiei este împodobit cu
capete de boi şi alte animale. Pentru primii, am oferit explicaţia privind
istoria respectivei clădiri, care a aparţinut la început breslei medicilor
veterinari. Din păcate, astăzi nu mai putem vedea decât locurile goale ale
basoreliefurilor, deoarece aceste mari şi grele piese de bronz au fost
desprinse din locul lor de nişte conaţionali de-ai noştri, probabil pe timp de
noapte, când sunt mai greu vizibili, şi valorificate, presupunem, la niscai
centre de colectare a metalelor. Ministerul de Interne, cu toată simpatia faţă
de cel al Justiţiei, nu a fost capabil, prin oamenii de care dispune, să-i
descopere pe făptaşi, dar prezumţia de nevinovăţie li se aplică şi lor,
desigur, ca şi în cazul unor înalţi demnitari ajunşi sub anchetă penală.
Este jenant faptul că noi, medicii
neveterinari şi (în bună parte) umani, deşi mult mai numeroşi şi, fără dubii,
mai „procopsiţi“ decât veterinarii, nu avem o casă a medicului, prezenta
pledoarie încercând să impulsioneze spre reparare această rămânere în urmă prin
construirea unei case a medicului
scriitor, care să-i cuprindă şi pe medicii filosofi, atât de preţioşi
medicinii în sine, dar şi filosofiei şi culturii ideilor în general, precum şi
pe cei care se dedică picturii, muzicii sau altor arte.
Trebuie să spunem că Societatea Medicilor
Scriitori şi Publicişti din România, prin eforturile cu totul remarcabile ale
preşedintelui său, prof. dr. Constantin Dimoftache-Zeletin, a obţinut un teren
de construcţie în Mogoşoaia, practic în Bucureşti, lângă lacul cu ctitoria
marelui Constantin Brâncoveanu, unde unii dintre remarcabilii noştri scriitori şi-au
compus o parte din operă. Faptul că dispunem în proprietate de un teren de mare
valoare este de nepreţuit. Au fost făcute şi schiţele preliminare ale construcţiei,
ce va avea funcţii multiple: loc de creaţie, bibliotecă a operelor medicilor
scriitori, gazdă de reuniuni culturale etc.
Colegiul Medicilor este structura
definitoriu menită să consolideze prestigiul breslei medicilor. Colectând
cotizaţii destul de substanţiale, dispune şi de fonduri, mai cu seamă în această
etapă, în care achiziţiile importante ale Colegiului – în special clădiri – au
fost, în mare parte, împlinite. Fără îndoială, este şi o mare problemă de prestigiu. Terenul a fost, foarte de
curând, îngrădit cu grilaj de calitate, câţiva dintre noi (C. D. Zeletin, Mihai
Ghiur ş.a.) ocupându-se şi de aceasta, banii au fost daţi de medicii scriitori,
care nu pot face mai mult, mai cu seamă ţinând cont de faptul că, sub aspectul
veniturilor, ei sunt departe de standardele de vârf ale tagmei medicilor,
putând contribui însă şi de-acum înainte prin donaţii de carte, obiecte cu
valoare istorică sau opere de artă. Construcţia
nu se poate ridica decât prin aportul Colegiului Medicilor, nu exclusiv,
desigur, poate că şi Ministerul Culturii ne va acorda sprijin, dar intenţionăm
să deschidem şi o listă de subscripţie adresată medicilor, aşa cum s-a făcut şi
pentru Casa Medicului Veterinar, sau cum s-a contribuit şi la realizarea
Ateneului Român, desăvârşit în anul 1888. Se va întocmi, desigur, o listă a medicilor ctitori, amplasată la loc de
cinste. Câteva cazuri, puţine deocamdată, dintre colegii chirurgi şi ginecologi
(dar nu numai), au fost deja semnalate.
Îl invităm pe dl prof. dr. Vasile Astărăstoae,
preşedintele Colegiului Medicilor din România, să ni se alăture, oferindu-i
cinstea plantării arborelui care va marca momentul de început al săvârşirii
proiectului Casei Medicului Scriitor.
