Abordați o atitudine pozitivă. Zâmbiți. Fiți tonici. În primul rând vă va ajuta pe voi să vă autoeducați. În meseria
asta trebuie să vă mobilizați toate resursele de optimism pentru a depăși
problemele, deloc puține de altfel. Apoi, oamenii optimiști sunt mai ușor
plăcuți și acceptați într-un colectiv. Bineînțeles că pe unii îi va enerva
faptul că aveți puterea și resursele să zâmbiți zilnic, dar asta fiindcă ei nu
au această putere.
Salutați voi primii colegii mai mari. Având
în vedere că sunteți nou-veniți, a nu saluta la întâlnirea cu un medic e
interpretat drept un act de educație deficitară și veți face o impresie
proastă. Iar prima impresie e una care se șterge greu sau deloc. Desigur, nu vă
așteptați să vi se răspundă înapoi. Unii medici au capul plin cu probleme,
griji. Ori a doua variantă, mai dură: nu dau doi bani pe voi și suferă și de un
nivel scăzut al bunului-simț. Nu e nimic, într-o bună zi vor ieși la pensie și
atunci ghici cine îi va opera? Probabil nimeni, căci la momentul respectiv s-ar
putea să fim cu toții plecați din țară. Chiar dacă sunteți pila nu știu cui, nu
înseamnă cu nu puteți saluta pe toată lumea. Vă va ajuta să deveniți și mai
popular, nu o să vă scadă din importanță.
Formule de abordare. Atunci când abordați un
medic pentru a-i cere ceva sau a-i transmite o informație, folosiți una din
următoarele formule de început: „Vă rog frumos“, „Fiți amabil(ă)“, „Vă răpesc
un moment“, „Îmi cer scuze dacă deranjez“, „Puteți să îmi acordați un moment?“
– folosite în special pentru momentele în care este preocupat de ceva. În timp,
când veți deveni mai buni prieteni cu anumiți medici, puteți aborda problemele
mai direct, dar până atunci trebuie să vă câștigați acest drept. În cazul în
care medicul vorbește cu un alt medic, chiar și cu un pacient, în niciun caz nu
îl întrerupeți; doar dacă e ceva urgent. Dacă nu, lăsați-l să termine; să fie
întrerupt de un rezident proaspăt în timp ce explică ceva sau e atent la un
coleg este cu siguranță o alegere proastă pentru abordare. Uneori nu e nevoie
decât să veniți lângă doctor în timp ce discută, să vă uitați spre el și acesta
va ști că aveți să îi spuneți ceva, dar vă va lăsa să așteptați până termină
discuția/activitatea respectivă. În cazul în care trebuie să discutați cu un
medic în numele medicului vostru, nu uitați să vă prezentați după o formulă în
genul: „Bună ziua, sunt Cutărică Cutărescu, medic rezident al domnului/doamnei
dr..... și am venit să vă întreb/transmit etc.“. În niciun caz nu dați buzna în
cabinetul vreunui medic și să îi spuneți sec: „A zis doamna/domnul doctor să
faceți cutare lucru“. Nu doar că veți face o impresie proastă și veți debuta cu
stângul în colaborare, dar în același timp riscați să îl faceți de râs și pe
doctorul în numele căruia vorbiți. Nu uitați că în cazul în care vă bucurați în
spital de anumite privilegii, ele se datorează „aripii“ protectoare sub care vă
aflați.
Nu uitați să respectați pe toată lumea. Nu respectați doar oamenii cu grad mare sau pe cei de pe urma cărora aveți
de beneficiat. Veți arăta un caracter îndoielnic și fățarnic, iar cei din jurul
vostru vor sesiza asta și nu veți primi niciun fel de respect din partea lor.
Să te porți urât cu o persoană de care nu ai nevoie sau inferioară ca
grad/calificare, de exemplu să tratezi infirmierele ca și cum ar fi sclavii
tăi, nu demonstrează decât că ai un caracter mic. Este o vorbă care spune că
recunoști caracterul unui om după felul în care îi tratează pe cei de la care
nu poate primi vreun beneficiu.
Nu uitați să mulțumiți. Nu vă așteptați să vă cadă toată secția de chirurgie în brațe utilizând
aceste sfaturi. Ele vă sunt date mai mult pentru a nu vă crea probleme în
comunicarea cu colegii, mai ales cu cei arțăgoși care abia așteaptă să găsească
un motiv prin care să se lege de voi pentru o nouă demonstrație de isterie slab
controlată medicamentos.
Dacă vreți și un motiv practic pentru care e bine să fiți
amabili cu toată lumea, chiar și cu unii care se încăpățânează să rămână
nesimțiți, este că în toată această faună lipsită de maniere veți întâlni și
câțiva oameni care vor aprecia buna voastră creștere și cu care veți putea
dezvolta relații de colaborare frumoase, poate chiar și de prietenie. Și nu mă
refer neapărat la colege. După ce se încheie selecția, veți ști mai bine cine
merită păstrat aproape și cine merită păstrat la coșul de gunoi. Aplicați cu
încredere principiul „Prima dată e pe gratis“.
Am insistat să public acest articol despre bun-simț și
diplomație fiindcă am constatat, oarecum uimit de-a lungul timpului, la noii
rezidenți, colegi cu mine, cum de multe ori încalcă sau habar nu au de aceste
reguli, apoi se plâng că diferiți medici i-au tratat urât sau le-au făcut
scandal „fără motiv“. Mie însumi mi s-a reproșat de către colegi că această
atitudine amabilă este una lipsită de personalitate și denotă „lipsă de tărie“.
Au dreptate: bunul-simț e pe cale de dispariție, de aceea e greu de recunoscut
în ziua de azi la prima vedere.