Vă invit să descoperiţi o serie de articole
interesante din nr. 3/2012 al Revistei medico-chirugicale a Societăţii de
Medici şi Naturalişti din Iaşi.
Prognoza pe termen lung a pacienţilor
polivasculari (definiţi prin prezenţa a mai mult de un pat vascular afectat) cu
boală pulmonară obstructivă cronică asociată a fost studiată de Paloma Manea,
Rodica Chiuru, Maria Cristina Gavrilescu şi D. Munteanu. Studiul a inclus 58 de
pacienţi cu vârste între 52 şi 82 de ani, cu un episod de insuficienţă
cardiorespiratorie acută, care au fost examinaţi (clinic, biochimic şi
hematologic, prin spirometrie, ECG, ecocardiografie transtoracică, TC sau IRM
cerebral) la intervale de trei luni, în perioada 2010–2012. Toţi pacienţii au
fost fumători cu BPOC. S-a observat o evoluţie clinică favorabilă la pacienţii
complianţi. Cei cu sindrom metabolic şi/sau AVC vechi şi boală arterială
periferică au avut un prognostic prost. Pare să existe o legătură puternică
între funcţia sistolică a ventriculului drept şi mortalitatea cardiovasculară.
Asocierea acestei condiţii la boala cardiacă ischemică modifică hemodinamica
VD. Concluzii: pacienţii polivasculari în insuficienţă cardiorespiratrie au o
mortalitate de 36% în primele trei săptămâni. După trei ani, 86% din pacienţi
au supravieţuit. Metodele moderne de diagnostic şi tratament permit îmbunătăţirea
calităţii şi creşterea duratei vieţii.
B. Mihai, Cătălina Mihai, Cristina
Cijevschi-Prelipcean şi Cristina Lăcătuşu abordeză tipuri rare de diabet
zaharat. Pe lângă DZ de tip 1 şi 2 (90% din toate cazurile), practicienii se
pot întâlni cu forme mai puţin frecvente, precum cele induse de mutaţia unei
singure gene, tulburări imune atipice sau diabet neonatal. Diabetul monogenic
este reprezentat de tulburări genetice în structura celulelor b (sindromul
MODY şi mutaţii ale ADN mitocondrial) sau în acţiunea insulinei (sindromul
rezistenţei la insulină tip A, sindromul Ralson-Mendenhall, lipodistrofia).
Formele rare de diabet imun sunt determinate de anticorpi împotriva insulinei
sau a receptorilor de insulină ori apar ca o componentă a sindromului „stiff man“. Diabetul neonatal este
indus de mutaţii în genele care controlează dezvoltarea şi funcţia celulelor.
Perturbările electrolitice la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă cronică (ICC), implicaţii clinice, evolutive şi
terapeutice – constituie obiectul studiului realizat de Irina Iuliana Costache,
Diana Cimpoieşu, O. Petriş şi A. O. Petriş. Au fost analizaţi retrospectiv 100
de pacienţi diagnosticaţi cu ICC NYHA II–IV, internaţi în Clinica de
Cardiologie a Spitalului „Sf. Spiridon“ Iaşi în perioada 2009–2011. Evaluarea a
inclus examinare clinică completă, ECG, ecocardiografie, radiografie toracică,
probe biochimice hepatice, electroliţi şi evaluarea funcţiei renale. Datele au
arătat că tulburările electrolitice sunt frecvente la pacienţii cu ICC.
Hiperkaliemia, hipokaliemia şi hiponatriemia sunt asociate cu terapia diuretică
şi pot juca un rol important în dezvoltarea ulterioară a aritmiilor ameninţătoare
de viaţă.
Dana Elena Mîndru şi Evelina Moraru au
analizat factorii de risc şi implicaţiile lor în epidemiologia obezităţii
pediatrice, într-un studiu prospectiv pe 146 de copii obezi internaţi în
Clinica de Pediatrie Iaşi în perioada 2008–2012. Factorii genetici, lipsa alăptatului,
obiceiurile alimentare necorespunzătoare în primii ani de viaţă conduc la
tulburări permanente, cu serioase consecinţe în viaţa de adult.
Irina Streba, Simona Damian şi Beatrice Ioan
discută dileme medicale şi etice în moartea cerebrală, iar Otilia Nedelciuc şi
colab. analizează calitatea vieţii la pacienţii cu colită ulcerativă.
Interesante prezentări de caz sunt realizate de: Anca Georgescu, Carmen
Chiriac, Brînduşa Ţilea, Iringo Kezdi – encefalita enterovirală severă
complicată cu encefalomalacie; Andra Teodor, D. Teodor şi colab. – listerioză
invazivă severă.
Liliana Savin, C. Barbăroşie şi P. Botez au
evaluat retrospectiv factorii de risc în fracturile femurale periprotetice, la
pacienţi cu artroplastie de şold primară sau cu reintervenţie. Anamneza
meticuloasă, examinarea clinică riguroasă (cicatrici şi rigidităţi care pot
impune tehnici speciale pentru expunerea chirurgicală şi manipularea
intraoperatorie a membrelor), precum şi o examinare imagistică precisă, cu
evaluarea deformităţilor, a arhitecturii şoldului şi a gradului osteoporozei
sunt esenţiale în prevenirea factorilor intraoperatorii în artroplastia primară.
În ortoplastiile de revizie, evaluarea trebuie să se concentreze pe gradul
deficitului de os, discontinuitatea venelor corticale şi posibile diformităţi.
Osteodensitometria şi tratamentul antiosteoporotic adecvat sunt mijloacele
importante de prevenţie a fracturilor postoperatorii. Decizia privind strategia
terapeutică şi indicaţiile chirurgicale pentru fracturile femurale
periprotetice se bazează pe nivelul fracturii, rezerva de os restantă a
pacientului şi stabilitatea suportului. Obiectivele tratamentului acestor
fracturi includ: restaurarea alinierii anatomice, recuperarea rezervei osoase
adecvate, crearea unei proteze stabile, mobilizarea precoce a pacientului,
consolidarea rapidă a fracturii şi redarea funcţiei originale, anterioare
fracturii.
Principalele caracteristici neuroendocrine şi
terapia în tulburările primare de somn sunt abordate în articolul semnat de
Ioana Cristina Amihăesei şi O. C. Mungiu, iar modificările nivelului cationilor
bivalenţi în sindromul nefrotic fac obiectul unui studiu efectuat de Oana
Teslariu şi M. Nechifor. Mai notăm: aspecte profesionale şi de management în
supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale în spitalele de chirurgie
generală (Oana Romişan şi I. S. Bocşan); anatomia funcţională a articulaţiei
temporomandibulare – Anca Sava, Mihaela Monica Scutariu.
