De la conjudeţeanul meu Petre Ţuţea mi-a rămas în memorie una dintre frazele sale de duh: „Sunt român, naţionalist, creştin, ortodox şi militarist. Trebuie să ne înmulţim ca sardelele şi să ne înarmăm până-n dinţi… Visul meu este ca fiecare babă română să mulgă vaca având cască militară pe cap!“.

Mi-am reamintit-o când mi-au intrat în cabinet un moş împreună cu baba lui. Doi mărunţei slăbănogi, cu feţe şifonate rău, cu palmele pline de crăpături negricioase, având fiecare doar câte doi dinţi rămaşi pe maxilar, ascuţiţi şi fioroşi precum la felinele carnasiere. În timp ce l-am consultat şi am stat de vorbă cu el, soţia nu a scos niciun cuvânt. Mă privea atentă, mă studia din cap până-n picioare, nu a roşit şi aproape că nu a clipit. Doar la final mi-a pus o întrebare. Moşul, fost muncitor necalificat şi agricultor, are 70 de ani. Mi-a spus că urinează des noaptea, că se tratează cu Prostanolul ăla cu care doctorii fac reclamă la televizor, dar nu prea are efectul scontat. Asta nu-l împiedică să aibă contact cu nevasta şi de câteva ori pe săptămână, deşi „dânsa e mai bătrână ca mine cu trei ani“. Vrea să le spun clar, să audă şi consoarta următoarea problemă: „Prostata se ia, se transmite la partea femeiască atunci când îmi descarc şi io oleacă mitraliera seara?“. Nu de altceva, dar el a mai ţinut o nevastă pe care de atâta dragoste a dat-o în cardiacă şi a pierdut-o. Adică a murit. După ce a înţeles că n-o paşte niciun pericol decât să o dea şi pe dânsa în cardiacă şi s-o trimită fericită în lumea celor drepţi, baba slabă ca o scrumbie a grăit: „Dacă nu transmite nicio sintomă, ce perspective are el cu prostata şi cu mitraliera?“…