Boala neurologică afectează una sau două persoane dintr-un milion. Artista a fost nevoită să amâne mai multe concerte în Europa ca urmare a afecţiunii de care suferă. Spasmele musculare îi afectează activitatea zilnică.

        Pacienţii cu acest sindrom neurologic prezintă rigiditate la nivelul toracelui și membrelor, precum și spasme severe ce pot determina căderi. Spasmele pot surveni aleatoriu sau pot fi declanșate de anumiţi stimuli, inclusiv zgomote puternice, atingerea sau stresul emoţional. În funcţie de severitatea bolii, simptomele pot fi sau nu atenuate medicamentos.

Două treimi dintre cazuri – de natură autoimună

        Afecţiunea este explicată printr-o stimulare excesivă a sistemului nervos central asupra neuronilor de la nivelul măduvei spinării și, prin intermediul acestora, asupra neuronilor periferici, de la nivelul plăcilor motorii. Astfel, mușchii vor fi suprastimulaţi, ducând la contractarea lor sub formă de rigiditate sau de spasme. Două treimi dintre pacienţii cu acest sindrom au niveluri crescute ale autoanticorpilor ce ţintesc proteine implicate în procesul de control al funcţiei musculare, în cazul lor boala putând fi considerată autoimună. Acești autoanticorpi ţintesc căile de frânare ale mușchilor, astfel că se pierd elementele care îi pun în repaus – în momentul în care mușchii încep să se contracte, sunt lipsiţi de mecanismele de oprire a contracţiei.

        Tratamentele disponibile includ botoxul sau miorelaxantele, care sunt utile pacienţilor cu forme ușoare de boală. Pentru cei cu forme mai grave, există varianta imunoglobulinelor, cu efecte temporare.