Marile companii producătoare de ţigări au
pierdut procesul cu guvernul australian, declanşat după intenţia acestuia de a
schimba aspectul ambalajului pachetului de tutun. De anul viitor, toate
pachetele de ţigări din această ţară, indiferent de marcă, vor avea culoarea
verde, iar pe ele nu va mai apărea nici numele producătorului şi nici logoul său.
De asemenea, avertismentele de pe pachetele de ţigări, cu privire la riscurile
fumatului asupra sănătăţii, vor conţine poze cu tumori canceroase sau copii
bolnavi. Ele vor ocupa suprafaţa ambalajului în proporţie de 90%.
Este o veste care a făcut înconjurul lumii,
fiind salutată de toţi cei înregimentaţi în frontul antifumat. Curtea Constituţională
din Australia a avizat în final noua lege, după un proces care a durat foarte
mult, şi a decis că aceasta se va aplica de la 1 decembrie 2013. Această
victorie în premieră, într-o ţară de talia Australiei, a atras o serie întreagă
de reacţii care au semnalat în întreaga lume opiniile diferitelor categorii
profesionale sau ale unor somităţi mai mult sau mai puţin legate de specialităţile
medicale. Astfel, primii care s-au pronunţat, pe bună dreptate, au fost judecătorii
australieni. „Majoritatea judecătorilor din această instanţă consideră că legea
nu este contrară Constituţiei din Australia“, spun aceştia, urmând a prezenta şi
argumentele, într-o şedinţă ulterioară. Şi preşedintele Consiliului de Sănătate
din Australia a considerat că „este o victorie enormă pentru sănătatea oamenilor“.
O altă opinie importantă vine de la dr.
Margaret Chan, directorul general al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care, în
comunicatul de presă din 15 august 2012, „salută decizia Înaltei Curţi
Australiene“ şi invită şi alte ţări să urmeze acest exemplu, semnalând astfel că
„această decizie reprezintă, de fapt, intrarea sănătăţii publice într-o nouă
lume de control a tabagismului. Pachetul generic este drumul eficace de
contracarare a tacticilor fără menajamente ale industriei tutunului“, în acord
cu linia trasată de Framework Convention
of Tobacoo Control.
Prin poşta electronică, dar şi pe diverse
site-uri a fost o perioadă intensă de comunicare în zilele care au urmat anunţului
Înaltei Curţi Australiene, mulţi dintre cei care şi-au exprimat părerea
considerând această decizie o victorie crucială a activiştilor antifumat. Eu
cred că în această nouă pagină scrisă în istoria omenirii, la fel de importantă
ca un război mondial câştigat, contează, în primul rând, opiniile celor care
s-au implicat local în această luptă. În acest sens, îmi permit să reproduc
declaraţia profesorului australian Mike Daube, care a spus că „aşa cum arată
documentele interne al companiilor şde tutunţ, pachetul este o parte crucială a
marketingului, iar de când am aflat de pericolul fumatului, ţigările au ucis un
milion de australieni, în mare parte din cauza activităţilor celei mai letale
industrii mondiale“.
Toate acestea se întâmplă în condiţiile în
care un studiu recent – de fapt, cea mai extinsă anchetă publicată în The Lancet – demonstrează consecinţele
dezastruoase ale implicării industriei tutunului, în special în ţările cu
venituri medii şi mici, care de ani de zile suferă asaltul unei politici
concertate din partea acestor concerne de ţigări. GATS (Global Adult Tobacco Survey) arată că în 16 din aceste ţări se găsesc
852 de milioane de consumatori de tutun (661 de milioane de fumători şi 247 de
milioane de consumatori de produse de tutun masticabil sau prizabil). În aceste
condiţii, doar o politică coerentă şi puternică de control a fumatului, aşa cum
se întâmplă în prezent în ţări ca SUA, Brazilia sau Uruguay, poate reduce
dramatic această prevalenţă crescută a fumătorilor. Pandemia de tabagism poate
fi redusă prin politica taxelor, legislaţie comprehensivă, dar şi prin aceste
avertismente şi pictograme de pe pachetele de ţigări (inclusiv pachetele
generice). La polul opus se situează preţul imens plătit prin „inactivitate“ de
ţări precum Rusia (cea mai mare prevalenţă la sexul masculin – 60,2%), India
(274,9 milioane de fumători) sau China (300,8 milioane de fumători).
În România,
am mers spectaculos câţiva ani în strategiile antifumat, apoi indecizia
partidelor guvernante a dus la un recul vizibil în ultimii doi ani, când
pictogramele au rămas la aceleaşi dimensiuni, când presa generală nu a încercat
decât să discrediteze efectul acestora şi când legislaţia nu numai că a rămas
serios în urmă, dar are şi o serie întreagă de minusuri care o fac, în multe
situaţii, inaplicabilă şi necontrolabilă din punctul de vedere al implementării
ei. Poate că este vremea unui reviriment care să ia în calcul şi aceste pachete
generice, dar şi o schimbare de atitudine la nivelul politicienilor şi al
politicilor sanitare pe care populaţia nefumătorilor, dar şi a foştilor fumători,
o aşteaptă deja de prea mult timp.