Creatorul psihociberneticii şi părintele
ciberneticii generalizate s-a născut la 13 octombrie 1902, în satul Valea Hoţului
(astăzi îi poartă numele), comuna Livezile, judeţul Mehedinţi. Urmează şcoala
elementară în satul natal, apoi Liceul „Traian“ din Drobeta-Turnu Severin. După
absolvirea liceului cu calificativul „foarte bine“, activează ca învăţător
suplinitor la şcoala din satul Puţinei, comuna Halânga, apoi la şcoala
româno-turcă de pe insula Ada-Kaleh. Urmând sfatul profesorului Theodor
Costescu, directorul liceului, susţine examenul de admitere la Institutul
Sanitar Militar. În timpul studenţiei (1922–1928), citeşte mult din diferite
domenii ştiinţifice, iar în activităţile practice din spitale face observaţii şi
ajunge la anumite concluzii, pe care le publică în reviste ca: Buletinul
medico-terapeutic, Revista sanitară militară, Mişcarea medicală română. În
1928, susţine teza de doctorat la Institutul de Medicină Legală, cu titlul
„Accidente de automobil“ (îndrumător: prof. dr. Mina Minovici). În acelaşi an,
este repartizat ca medic de regiment la Brăila, apoi la Drobeta-Turnu Severin şi
mai târziu la Lugoj. Cu sprijinul tipografului Auspitz, publică lucrarea „La Phonoscopie“ în anul 1935 şi o
trimite spre difuzare Editurii „G. Doine“ din Paris. Monografia este prezentată
în 1937 la Congresul Internaţional de Medicină Militară de la Bucureşti, pentru
care este distins cu premiul „Gen. dr. Papiu Alexandru“, acordat lucrărilor
meritorii scrise de medici militari. Cu această ocazie, Ştefan Odobleja
distribuie participanţilor la congres un prospect în limba franceză, care anunţă
apariţia lucrării „Psihologia consonantistă“. Primul volum apare în 1938, iar
al doilea în 1939, la Editura „Maloine“ din Paris.
Odată cu venirea războiului, dr. Ştefan
Odobleja este trimis ca medic militar, atât pe frontul de Est, cât şi pe cel de
Vest. Este trecut în rezervă cu gradul de locotenent-colonel în anul 1946, după
care se retrage în localitatea natală, de unde poartă corespondenţă cu diferite
personalităţi, în legătură cu ideile sale ştiinţifice. La Congresul Internaţional
de Cibernetică şi Sisteme din 1975, la Bucureşti, a susţinut lucrarea
„Cibernetica şi psihologia consonantistă“, apărută şi în volumele cu lucrările
congresului. În perioada 21–25 august 1978, are loc Congresul Internaţional de
Cibernetică şi Sisteme de la Amsterdam, unde se aniversează 30 de ani de
cibernetică şi se lansează medalia „Norbert Wiener“. Bolnav fiind, Ştefan
Odobleja nu s-a putut deplasa la congres, iar lucrarea sa – „Diversitate şi
unitate în cibernetică“ – a fost prezentată de ing. Stelian Bajureanu. Participanţii
la congres au recunoscut contribuţiile lui Ştefan Odobleja la fundamentarea
ciberneticii generalizate, cu zece ani înainte de Wiener.
Începutul reconsiderării lui Ştefan Odobleja
s-a declanşat, din păcate, după moartea sa (4 septembrie 1978) şi se datorează
unor prieteni devotaţi, precum şi unor publicaţii ca: „România liberă“, „Flacăra“,
„Săptămâna“, „Contemporanul“ sau „Tribuna“, în care au apărut evocări sau
exegeze. Numeroşi oameni de ştiinţă, români şi străini, au început să studieze şi
să aprofundeze opera lui Odobleja, publicând articole şi studii ştiinţifice sau
îngrijind ediţii ale lucrărilor acestuia. Printre ei s-au numărat: Constantin
Noica (care a prefaţat elogios lucrarea postumă „Introducere în logica rezonanţei“,
carte îngrijită de acad. Alexandru Surdu), Mihai Drăgănescu, Pantelimon Golu,
Mihai Golu, Paul Postelnicu, Cezar Buda, Ion Străchinaru, precum şi cercetători
străini ca Robert Mantz, J. Rudal, D. L. Szekely sau E. Shirbeeny.
La un
an după Amsterdam, la Drobeta-Turnu Severin, în perioada 2–3 noiembrie 1979,
are loc simpozionul jubiliar „40 de ani de la fundamentarea conceptului ciberneticii
teoretice generale“, cu o largă participare a comunităţii ştiinţifice din ţară.
În
1981, Academia Română îi recunoaşte rolul important în istoria ciberneticii,
publicând lucrarea „Odobleja between
Ampère and Wiener“, precizând locul pe care-l merită Ştefan Odobleja între
cei doi savanţi. În anul 1982, apare „Psihologia consonantistă“ cu un studiu
introductiv realizat de prof. univ. Mihai Drăgănescu şi conf. univ. Pantelimon
Golu, la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti. Ca o recunoaştere
deplină a meritelor sale ştiinţifice, în anul 1992, lui Ştefan Odobleja i s-a
acordat titlul de membru post-mortem al Academiei Române.
