Scriitorul
francez Pascal Bruckner, cunoscut
publicului român prin titluri precum „Luni de fiere“, „Copilul divin“ sau „Hoţii
de frumuseţe“, şi-a lansat, la 4 aprilie a.c., la Librăria Cărtureşti-Verona
din Capitală, cel mai recent volum, Casa Îngerilor, apărut la Editura
Trei (traducere: Doru Mareş). La eveniment au participat criticul literar
Simona Sora, jurnalistul Luca Niculescu şi directorul editorial al editurii,
Magdalena Mărculescu.
Avem
de-a face cu un roman poliţist, realist, dar îmbibat de suprarealism. Tema este
interesantă şi şocantă: realitatea ce ne striveşte în cotloanele Parisului. Un
Paris sărac, mizerabil, suburban, al cerşetorilor de toate naţionalităţile. Oraşul
este stratificat, iar acum aflăm o faţă a sa mai puţin cunoscută, cea a
tenebrelor, catacombelor, canalelor, cu o populaţie ce trăieşte după propriile
sale legi şi reguli. Este ceea ce se află dincolo de ce poţi vedea în prima clipă
în Oraşul-lumină – monumente, magazine de lux, turişti, ceea ce descoperi doar
privind în jos. Autorul face o radiografie a sentimentelor noastre
contradictorii faţă de oamenii străzii: milă şi repulsie.
Personajul
principal, Antonin, glisează de la obsesia personală a curăţeniei la obsesia
unei curăţenii generale a societăţii de elementele cele mai impure –
vagabonzii. Avem de-a face cu trei universuri: al agenţilor imobiliari de lux,
căruia îi aparţine Antonin; al străzii, al săracilor, al cerşetorilor; al acţiunilor
caritabile, întruchipat de Isolde, cea care a creat un cămin pentru oamenii fără
adăpost, care dă şi numele romanului.
Cartea
ne invită să medităm la fragilitatea condiţiei umane, la lumea celor care trăiesc
din mila celorlalţi, la motivaţiile care ne fac să-i ajutăm sau, dimpotrivă, să-i
dispreţuim, condamnăm ori urâm pe cei care ne solicită bunăvoinţa. Totodată, un
avertisment, în aceste vremuri de criză, privind numărul în creştere de săraci
din Europa.