De mai multe ori, orașul meu, Chattanooga,
așezat pe râul Tennessee și chiar la granița dintre statele Tennessee și
Georgia, a câștigat premiul anual pentru cel mai bun oraș în care poți trăi
în Statele Unite. Dar în ultimele zile, orașul trece prin încercări de mare
amărăciune și tristețe, după ce cinci militari au fost uciși în atacul armat
din 16 iulie, comis de Mohamad Youssuf Abdulazeez. Prin fapta lui,
palestinianul naturalizat cetățean american, a adus terorismul în propria
noastră casă, adăugând încă un act la lista violențelor domestice motivate
ideologic, care s-au înmulțit în ultimii ani. Și care fac nesigure nu numai
marile orașe, dar și comunitățile de dimensiuni mici și mijlocii. O estimare a
Departamentului de Securitate Teritorială cifrează la circa 4.000 de cetățeni
americani recrutați și instruiți de teroriștii islamici și care sunt camuflați
în diferite zone, dar pot fi activați în orice moment.
La
fel ca după fiecare act terorist din ultimii ani, am citit și auzit aceleași
declarații neconvingătoare: Islamul este o religie pașnică, numai o mică
parte din adepții Coranului sunt angajați în acte violente etc…
În cazul omorurilor din Chattanooga, familia
asasinului și mai mulți „specialiști“ vin să ne spună că Mohamad Youssuf
Abdulazeez suferea de depresie, era cunoscut pentru folosirea de droguri și nu
a fost sprijinit de nicio organizație teroristă. Se poate, dar dacă e așa de ce
nu s-a dus Abdulazeez să atace coreligionari de ai lui în moschee și a ales
două obiective militare, unde a deschis focul asupra personalul în uniformă?
Nu o fi fost Abdulazeez înregimentat formal într-o grupare declarat islamică și
antiamericană, dar fapta lui îl leagă direct de ideologia criminală a organizațiilor de tip Al Qaeda și ISIS.
Lucrurile sunt și mai suspecte prin faptul că Abdulazeez a făcut o călătorie
anul trecut în Iordania, ca „să-și viziteze rudele“. Numai că acea călătorie a
durat opt luni, cu mult mai mult decât are nevoie un om normal să-și revadă
unchii, mătușile și verișorii, de care i s-a făcut brusc dor.
Printre
însemnările din computerul personal, Abdulazeez a păstrat un verset din Coran: …celui
care arată dușmănie unui prieten de al Meu, îi declar război. Înainte de
comiterea crimelor, Abdulazeez nu a fost niciodată în obiectivul de
supraveghere al FBI-ului sau al Departamentului de securitate teritorială. Prin
asta, el este încadrat în grupul de „lupi singuratici“, care nu pot fi
identificați și ale căror fapte nu pot fi prevenite, ei nedezvăluind niciodată
nimic din intențiile și planurile lor, până când le pun în aplicare. În fața
acestui grup de teroriști, care apar ca „întru totul normali“ celor cu care
sunt în contact apropiat, forțele de ordine au foarte puține mijloace de
acțiune. Dar de fapt, ei nu sunt deloc singuratici, având legături cu
predicatori și instigatori ai violenței, de la mare distanță, cu care mențin
contacte secrete. Epoca comunicării digitale, pe lângă enormele avantaje și
posibilități, a adus și această vulnerabilizare a societăților care au devenit
ținta terorismului radical islamic.
În
America de după 11 septembrie 2001, atacurile teroriste ne-au pătruns în casă
și teroriștii sunt printre noi.
