Nilvadipina, un blocant al canalelor de calciu folosit în mod curent în tratamentul hipertensiunii arteriale, ar putea avea un rol în încetinirea progresiei bolii Alzheimer ușoară-moderată prin creșterea perfuziei cerebrale la nivelul hipocampului. Efectele acestei substanţe asupra perfuziei cerebrale au fost studiate în cadrul unui studiu randomizat, dublu-orb, placebo-controlat, ale cărui rezultate au fost publicate recent în revista Hypertension.

Din studii anterioare este cunoscut faptul că în evoluţia bolii Alzheimer apar precoce modificări la nivel cerebrovascular, inclusiv reducerea perfuziei cerebrale, acestea accelerând progresia bolii. În căutarea unui medicament care să întârzie desfășurarea acestei afecţiuni, cercetătorii de la Radboud University Medical Center din Nijmegen, Olanda, au testat efectul pe care îl are tratamentul antihipertensiv cu nilvadipină asupra perfuziei cerebrale, pe o perioadă de șase luni, comparativ cu placebo.

În acest studiu au fost incluși 44 de pacienţi cu boală Alzheimer ușoară-moderată, împărţiţi în două grupuri: unul care a primit tratament cu acest calciu-blocant și altul care a primit placebo. Fluxul cerebral a fost evaluat la începutul studiului și după șase luni, prin intermediul unei tehnici speciale de rezonanţă magnetică nucleară. S-a observat că tratamentul cu nilvadipină a dus la o scădere a tensiunii arteriale sistolice în medie cu 11,5 mmHg și la creșterea semnificativă statistic de 20% a perfuziei cerebrale la nivelul hipocampului, centrul memoriei, comparativ cu grupul placebo. Fluxul sangvin prin alte zone ale creierului nu a fost influenţat semnificativ.

Semne de întrebare privind progresia bolii Alzheimer

Aceste rezultate promiţătoare au ridicat semne de întrebare privind eficacitatea acestui tratament în încetinirea progresiei bolii Alzheimer.

Participanţii incluși în studiu reprezintă un subgrup al unui studiu mai amplu ce a evaluat efectele nilvadipinei la pacienţii cu boală Alzheimer ușoară-moderată, fără să evalueze fluxul sangvin cerebral în toată populaţia inclusă. Acest studiu a indicat un beneficiu clinic în scăderea ratei de declin a funcţiei cognitive doar la un subgrup cu boală Alzheimer ușoară și niciun beneficiu la nivelul întregului lot inclus.

Există și alte studii care au arătat un posibil efect pozitiv al controlului tensional asupra riscului de a dezvolta demenţă. Pornind de la datele preexistente și de la rezultatele studiului în cauză, unul dintre puţinele ce a utilizat imagistica prin rezonanţă magnetică pentru a evalua fluxul sangvin cerebral, sunt necesare studii ulterioare pentru a stabili cu certitudine beneficiul clinic pe care tratamentul antihipertensiv cu nilvadipină îl are asupra progresiei bolii Alzheimer. Acestea trebuie să depășească limitările studiului actual, care includ lotul mic de pacienţi, durata scurtă a tratamentului până la reevaluare sau omogenitatea de rasă și etnie ce nu permite aplicarea la scală largă a rezultatelor obţinute.