Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Plimbare prin clinicile universitare clujene ale anilor 1900

Viața Medicală
Stud. Ionuţ Isaia JEICAN vineri, 27 aprilie 2012

Complexul clinicilor universitare din Cluj a început să fie construit la sfârşitul secolului al XIX-lea, în urma încheierii unui parteneriat între Spitalul Naţional Carolina (numit după cea care a donat suma necesară construcţiei) şi Facultatea de Medicină a Universităţii „Ferencz Jozsef“, sub autoritatea Ministerului Învăţământului şi Cultelor de la Budapesta. Studentul la medicină Ionuţ Isaia Jeican, de la UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca, ne prezintă desfăşurarea celei mai recente întruniri a Atelierului de Filosofie şi Antropologie Medicală ce a avut ca temă arhitectura clinicilor medicale universitare din Cluj.

 

   „Nu putem trăi într-un spaţiu a cărui istorie nu o cunoaştem“ au fost cuvintele dlui conf. dr. arh. Gheorghe Vais în deschiderea conferinţei „Arhitectura clinicilor universitare din Cluj: 1886–1903 – Spaţiul spitalicesc în concepţia arhitecţilor timpului“, susţinute în cadrul unei şedinţe a Atelierului de Filosofie şi Antropologie Medicală, la 21 martie a.c., la Clinica Medicală II. Întreaga conferinţă a fost o plimbare „cu maşina timpului“ prin Cluj, înaintea şi în timpul construirii clinicilor, participanţii făcând o scurtă „vizită“ prin cabinetele şi saloanele multor clinici.

Bogaţii plăteau spitalizarea săracilor

   Până în sec. al XIX-lea, majoritatea unităţilor sanitare erau reprezentate de spitale militare şi tabere pentru contagioşi (ciumaţi, leproşi etc.). Printr-un decret imperial din 1820, Francisc I al Austriei stipula misiunea spitalelor: „să trateze bolnavii săraci şi să servească scopurilor didactice medicale“. Astfel, la spitalul de stat erau trataţi gratuit doar bolnavii săraci, un pacient înstărit plătind costurile de spitalizare pentru trei bolnavi nevoiaşi. În 1848, în Transilvania erau patru spitale (la Cluj, Tg. Mureş, Sibiu şi Braşov), numărul total de paturi însumând 86.
   Complexul clinicilor universitare din Cluj a fost început la sfârşitul sec. al XIX-lea, în urma încheierii unui parteneriat între Spitalul Naţional Carolina (numit după cea care a donat suma necesară construirii spitalului, împărăteasa Carolina Augusta, „mama săracilor“) şi Facultatea de Medicină a Universităţii „Ferencz József“, sub autoritatea Ministerului Învăţământului şi Cultelor de la Budapesta.
   Proiectul de construcţie a urmat planul general tip „spital colonie“, după modelul spitalelor militare britanice, care îşi răspândeau corturile pe specialităţi medicale cu scopul de a reduce răspândirea infecţiilor. Realizarea construcţiilor s-a făcut în condiţii dificile, la baza versantului nordic al dealului Feleacului, necesitând terasamente speciale şi drenajul apei freatice.
   Arhitectura clinicilor are un ton renascentist, la modă în acea perioadă pentru instituţiile de învăţământ (ferestre asociate sau individuale, cu boltă superioară, prezenţa brâurilor care să delimiteze nivelurile clădirii etc.). Există puţine decoraţii, dar intrarea se face prin portal, denotând eleganţă şi sobrietate.

Clinicile universitare – primele clădiri electrificate din Cluj

   S-a avut în vedere realizarea unui bun iluminat natural şi a unui circuit continuu de aer proaspăt, printr-un sistem tubular. Un aspect foarte important este dotarea complexului cu centrală electrică proprie, clinicile universitare fiind primele clădiri electrificate din Cluj-Napoca.
   Clinicile au fost proiectate în două complexe, situate la mică distanţă unul faţă de celălalt, la diferenţă de nivel: complexul „de jos“, respectiv „de sus“.
   În prima etapă de construcţii, s-au ridicat, în complexul „de jos“, clădirile „Anatomia“ (pentru catedrele: anatomie umană, patologică şi medicină legală) şi cea a Institutului de Fiziologie şi Igienă, monumente arhitecturale ce dovedesc bugetul semnificativ alocat realizării lor.
   În etapa a doua, fondurile de construcţie s-au redus. Acum au fost realizate în acelaşi complex: Clinica de Naşteri şi Ginecologie (în care funcţiona şi o scoală de moaşe, iar saloanele de lăuze au fost organizate în aşa fel încât pătuţul nou-născutului să fie aşezat lângă patul mamei), Clinica de Boli Interne (dispunea chiar de sală de mese pentru medici şi de încăperi destinate tratamentului hidro-balneologic), Clinica de Chirurgie, Pavilionul Direcţiunii (conţinea integrată camera de gardă pentru primirea urgenţelor), Pavilionul Gospodăresc (camera cazanelor şi a generatoarelor, spălătoria, sterilizatorul central, bucătăria – pregătea cca 1.500 de porţii/zi), Pavilionul Bolilor de Piele şi Sifilis, Pavilionul Bolilor de Ochi. Complexul mai dispunea de o capelă şi de o încăpere subterană pentru păstrarea cadavrelor la temperaturi scăzute (cadavrele erau imersate în gheaţă până la momentul disecării). Institutul de Anatomie primea pentru disecţii, în fiecare lună, între cinci şi 20 de cadavre, provenite din penitenciare.

Ergoterapie în grădină

   Complexul „de sus“ cuprindea Clinica de Neurologie şi Psihiatrie. Pacienţii psihiatrici erau internaţi în pavilioanele „bolnavilor liniştiţi“ sau „bolnavilor agitaţi“, formate din căsuţe asemănătoare locuinţelor unifamiliale din acea perioadă, pentru ca bolnavul să nu se simtă stingher în mediul spitalicesc. De Crăciun, tot personalul medical sărbătorea la clinică, împreună cu pacienţii. Această zonă avea grădini cu straturi (pentru ergoterapie), terenuri de sport şi multe zone verzi. Clinica dispunea şi de pavilionul de observaţie, cu dotări interesante în scopul diagnosticării (cameră pentru fotografierea pacientului, laborator pentru developare, saloane pentru observarea comportamentului bolnavilor „treji“, în agonie, izolaţi).
   Pavilionul bolnavilor „agitaţi“ şi grădina aferentă erau îngrădite printr-un zid de doi metri, separându-se de restul complexului. Pomii plantaţi în această grădină erau selectaţi astfel încât să aibă scoarţa netedă şi coroana înaltă.
   Directorul clinicii locuia în apropiere, într-o vilă de o estetică aparte, construită din finanţe proprii, actualmente Clinica de Neurologie Pediatrică a Spitalului de Copii.
   Toate clinicile aveau ambulatoriu integrat, o aripă destinată cercetării (amfiteatre, cabinete, laboratoare) şi una pentru spitalizare. Fiecare clinică era condusă de un profesor, sub coordonarea căruia lucrau doi-trei medici asistenţi, un medic stagiar şi doi-trei medici în curs de specializare. Clădirile au fost proiectate cu coridoare lungi, pentru o uşoară supraveghere din partea şefului instituţiei.
   Direcţiunea spitalului dorea ca medicii bine pregătiţi profesional să fie atraşi a munci în Cluj. În acest scop, a avut iniţiativa de a construi vile tuturor medicilor spitalului, pe actualul teren al Institutului Oncologic, proiect rămas nerealizat după Marea Unire.
   Vastele cunoştinţe ale dlui arh. Gheorghe Vais au făcut ca şedinţa Atelierului să fie încheiată cu greu. Discuţiile s-au mutat în curtea clinicii, iar apoi au continuat în timpul unei minunate plimbări de seară pe strada Clinicilor, constituind o memorabilă aplicaţie practică pe teren.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.