Bacteriile
ne ţin în formă
Numeroase studii recente au indicat rolul
potenţial important pe care l-ar juca flora microbiană intestinală în
obezitate, alături de factori genetici şi alţi factori de mediu. Un studiu1
realizat la Boston, publicat miercuri în Science
Translational Medicine, furnizează informaţii valoroase pentru ipoteze
clinice ulterioare. Astfel, cercetători de la Harvard şi de la Massachusetts
General Hospital, au observat, la şoareci, că operaţia de bypass gastric cu
anastomoză Roux în Y (cel mai frecvent indicată şi practicată în chirurgia
bariatrică) induce o modificare a microbiotei intestinale. Grupul la care s-a
practicat procedura de bypass a fost comparat cu două grupuri de control, cărora
li s-a administrat o dietă restrictivă, respectiv una bogată în grăsimi şi
carbohidraţi. Şoarecii la care s-a practicat intervenţia au pierdut,
postoperator, circa 30% din greutate, iar flora intestinală s-a modificat
radical, devenind similară celei întâlnite la indivizi slabi; la grupele de
control, microbiota intestinală a rămas neschimbată, însă grupul cu dietă
restrictivă a pierdut în greutate, similar grupului operat. Interesant, măsurătorile
metabolice au demonstrat că şoarecii cu bypass au avut un consum energetic mai
mare decât animalele din grupele de control, la aceleaşi niveluri de
activitate.
Studiul a fost continuat cu transferul de
conţinut gastrointestinal, de la fiecare din cele trei grupe, la şoareci cu
aparat gastrointestinal steril. După două săptămâni, animalele care au primit
floră de la şoarecii operaţi au înregistrat o scădere semnificativă în
greutate, în vreme ce ceilalţi şoareci (inclusiv cei contaminaţi cu flora de la
şoarecii care au slăbit prin dietă restrictivă) nu au înregistrat scăderi ale
greutăţii.
Variaţia florei intestinale, la şoarecii cu
bypass, s-a făcut de la predominanţa genurilor Firmicutes şi Bacteroidetes,
înainte de operaţie, la Gammaproteobacteria
(Escherichia) şi Verrucomicrobia
(Akkermansia), cu niveluri scăzute de Firmicutes.Nu este însă foarte clar care sunt mecanismele ce fac legătura dintre flora
microbiană şi scăderea în greutate. Ipotezele vizează produşii metabolismului
bacterian, concentraţia acizilor graşi cu lanţ scurt, cu rol în metabolism şi
în mecanismele de semnalizare.
Concluzia de etapă: obezitatea nu este o
ecuaţie simplă, determinată doar de alimentaţie şi de efortul fizic.
Prebioticele:
se aşteaptă confirmările
Rămânem în domeniul colonizării bacteriene
fiziologice şi a posibilelor implicaţii ale intervenţiilor pe flora intestinală,
cu o analiză sistematică2 publicată miercurea aceasta în The Cochrane Library. Este vorba de o actualizare a unei analize
iniţiate în 2007 şi actualizate cel mai recent în 2009; datele publicate acum
iau în calcul rezultatele actualizate ale studiilor clinice din domeniu, până
la nivelul lunii august 2012.
Autorii şi-au propus să cerceteze efectul
prebioticelor (adică al acelor substanţe care favorizează dezvoltarea
microbiotei intestinale saprofite) asupra prevenţiei alergiilor. Deşi nu mai puţin
de 13 cercetări erau încă în desfăşurare la data analizei, au fost identificate
patru studii, care au inclus 1.428 de copii. Deşi datele nu au fost
semnificative statistic, metaanaliza a două din cele patru studii a indicat o
posibilă diferenţă în astmul la sugar. Pe ansamblul celor patru cercetări, s-a
găsit o reducere semnificativă a incidenţei eczemei alergice la sugari (cu un
caz la 25 de sugari trataţi cu prebiotice).
Concluzia analizei sistematice este că va fi
nevoie de dovezi suplimentare, înainte de a putea recomanda suplimentarea de
rutină cu prebiotice a formulelor de lapte, pentru prevenţia manifestărilor
alergice la sugar. Există unele indicaţii asupra unui posibil rol protector
împotriva apariţiei eczemei alergice, dar nu se cunoaşte dacă administrarea de
prebiotice trebuie restricţionată la grupul cu risc crescut de alergii şi nici
dacă efectul s-ar extinde şi la alte manifestări alergice, precum astmul.
Cornul,
laptele şi bolile cronice
O analiză3 publicată ieri în revista
britanică The Lancet arată că, în ţările
cu venituri scăzute sau medii (categorie ce include şi România), modelul de creştere
rapidă în greutate, la naştere, urmată de o creştere liniară în primii doi ani
de viaţă poate induce câştiguri substanţiale la creşterea în înălţime şi la
dezvoltarea performanţelor şcolare, asigurând totodată şi o oarecare protecţie
faţă de factorii de risc pentru bolile cronice la vârstă adultă.
Autorii au folosit datele obţinute în cinci
studii prospective desfăşurate în Brazilia, Guatemala, India, Filipine şi
Africa de Sud. Concluzia principală se referă la momentul optim al intervenţiilor
de sănătate publică, pentru optimizarea rezultatelor ulterioare. Astfel, dacă
intervenţia din primii doi ani de viaţă pare a fi cea mai indicată, exemplele
programelor tradiţionale de alimentaţie la şcoală, care tind să crească indexul
de masă corporală, au un efect nesemnificativ pe creşterea în înălţime, dar pot
face mult rău pe termen lung, afirmă autoarea principală a analizei, prof. dr.
Linda Adair, de la University of North Carolina at Chapel Hill (SUA). Sunt, iată,
avertismente ce nu pot fi neglijate dacă vrem să facem faţă epidemiei de boli
cronice netransmisibile.
