Nu
ne-am propus, în cele ce urmează, decât o prezentare sintetică a datelor
existente despre revistele medicale româneşti aşa-zise „ISI“, în fapt incluse
în Journal Citation Reports, un
produs al companiei Thomson Reuters, o corporaţie multinaţională cu sediul la
New York. Compania a achiziţionat în 1992 Institutul pentru Informaţie Ştiinţifică
(ISI), fondat de Eugene Garfield în 1960.
Revistelor
ştiinţifice indexate în Journal Citation
Reports li se calculează anual factorul de impact, un parametru obţinut
printr-o formulă aritmetică luând în seamă numărul de articole publicate
citabile şi numărul de citări, în intervale de timp date.
Poate că numărul –
mereu în creştere – de publicaţii ştiinţifice a făcut profitabil un astfel de
serviciu, prin nevoia de a discerne publicaţiile importante, adică 
acelea care
contează pentru progresul umanităţii, de simpla maculatură. Inevitabil însă,
sistemul de cuantificare a impactului şi a influenţei revistelor a fost
criticat de diverse poziţii şi au fost propuse diverse variante „îmbunătăţite“.
Dispunem, deci, de la
jumătatea acestui an, de cea mai nouă ediţie a Journal Citation Reports, cu siguranţă cea mai influentă evaluare a
publicaţiilor ştiinţifice. Sunt incluse, în 2013, 10.853 de reviste din 232 de
domenii şi 83 de ţări; pentru 379 dintre publicaţii, anul acesta a fost
calculat pentru prima dată factorul de impact, iar 37 de reviste au ieşit din
listă din cauza unor practici (citări) puse sub semnul întrebării. Factorul de
impact publicat în 2013 este valabil pentru anul trecut.
România figurează cu
opt publicaţii din domeniul medico-farmaceutic: Acta Endocrinologica (Bucharest) (factor de impact 0,450, în creştere),Chirurgia (0,777, în creştere), Farmacia (0,578, în scădere), Journal of Gastrointestinal and Liver
Diseases (1,855, în creştere), Revista
Română de Bioetică (1,000, în creştere), Revista Română de Medicină de Laborator (0,097, în creştere), Romanian Journal of Legal Medicine
(0,208, în scădere), Romanian Journal of
Morphology and Embryology (0,620, în creştere). De notat că Gineco.ro nu mai are un factor de impact
calculat (0,046 în 2011), iar Journal of
Cellular and Molecular Medicine (factor de impact 4,753), deşi este – de la
mare distanţă – cel mai de succes proiect 
editorial ştiinţific românesc
(redactor şef: acad. Laurenţiu M. Popescu), nu mai figurează printre publicaţiile
româneşti, de la preluarea sa de către grupul editorial Wiley.
Eigenfactor
Am considerat util
ca, pe lângă datele furnizate de Thomson Reuters, să prezentăm cititorilor noştri
şi alte analize scientometrice. Astfel, ne-am oprit asupra unui indicator
scientometric creat la Universitatea din Washington (Seattle) – Eigenfactor. Spre deosebire de factorul
de impact calculat de Thomson Reuters, scorul Eigenfactor (EF) însumat al
tuturor revistelor din JCR ajunge la 100. O revistă precum Nature ajunge la un EF de aproximativ 2 (adică aproape 2% din tot
ce se citează în ştiinţă este publicat în revista Nature), dar primele 10.000 de reviste ajung la un EF de peste 0,01
fiecare.
Datele
disponibile la acest moment (valabile pentru anul 2011) indică, pentru cele şapte
reviste medicale româneşti incluse în JCR, EF cu valori cuprinse între 0,0025 (Journal of Gastrointestinal and Liver
Diseases) şi 0,00023 (Revista Română
de Medicină de Laborator) (fig. 1–7).
Tot
interfaţa dezvoltată de Universitatea din Washington oferă şi date privind
influenţa fiecăreia din revistele incluse în JCR. Dacă, în medie, în revistele
indexate în JCR), atunci când sunt publicate în Journal of Gastrointestinal and Liver Diseas, şi 0,0144 (adică a
70-a parte din media de influenţă din JCR), atunci când sunt publicate în Revista Română de Medicină de Laborator
(fig. 1–7).
EF
ia în calcul, alături de citările incluse şi în factorul de impact, şi
cantitatea, adică numărul de articole publicat de fiecare revistă. La nivel
mondial un articol 
are o influenţă de 1, articolele publicate în revistele
româneşti au influenţe cuprinse între 0,5105 (adică jumătate din media de
influenţă a tuturor articolelor publicate, în domeniul Medicină, revistele cele mai importante sunt New England Journal of Medicine, JAMA şi Lancet (fig. 8).
SCImago
O
altă platformă scientometrică este SCImago,
care utilizează datele obţinute de Scopus
– o bază de date administrată de Elsevier
– pentru a evalua şi analiza domenii ştiinţifice. Indicatorul principal
calculat de SCImago este SJR; acesta măsoară influenţa ştiinţifică
medie a fiecărui articol dintr-o revistă dată. Evoluţia, în perioada 1999–2012,
a celor şapte reviste româneşti în prezent incluse în JCR arată un salt
semnificativ doar pentru
Journal of
Gastrointestinal and Liver Diseases, de la 0,1 la 0,421 (fig. 9). SJR este bine corelat cu factorul de impact clasic (fig. 10).
Prelucrarea
datelor existente poate produce statistici interesante. Astfel, putem afla şi
câte din citările fiecărei reviste provin de la articolele proprii – este vorba
de autocitare, un fenomen inevitabil, dar care trebuie să fie limitat; atunci
când capătă proporţii, poate afecta indicatorii scientometrici şi poate duce la
eliminarea revistei în cauză de pe lista de indexare. Autocitările din cele opt
reviste medico-farmaceutice româneşti sunt prezentate alăturat (fig. 11–18; cu roşu este reprezentat numărul
de autocitări, cu verde – numărul total de citări). Pentru comparaţie,
prezentăm şi autocitările din Journal of
Cellular and Mollecular Medicine (fig. 19).
Ar
mai fi de adăugat, în acest context, faptul că sunt şi alte reviste medicale
româneşti indexate în Scopus, unele
dintre ele având performanţe scientometrice mult mai bune decât unele dintre
cele prezentate aici. Ce le diferenţiază însă? Unele sunt indexate în JCR, produsul oferit de Thomson Reuters.
Acestea sunt, de altfel, revistele incluse de CNCS pe lista „A“, ca fiind
produsele editoriale periodice de cea mai mare valoare ştiinţifică. Evident,
lucrurile nu stau deloc astfel. Sunt publicaţii clasate „B+“ care sunt mult mai
citate decât unele din cele de aici. Mai mult, nu toate revistele „ISI“ sunt
indexate în principala bază de date biomedicală – PubMed. Fără prea mare exagerare, se poate spune că dacă nu eşti înPubMed, nu exişti în lumea ştiinţei.
Sunt însă reviste „A“ care nu 
sunt indexate în PubMed, după cum sunt şi publicaţii indexate, care nu sunt însă în JCR. Absenţa din PubMed se exprimă însă prin factori de impact ce tind către zero,
absenţa citărilor de către alte publicaţii şi o influenţă minimă a publicaţiei,
chiar şi în ţara de origine.
O
altă analiză statistică interesantă oferită de SCImago este clasificarea ţărilor pe domenii, după producţia
editorială (articole ştiinţifice şi citări ale acestora). Am urmărit
principalele domenii în care activează revistele româneşti indexate în JCR şi am găsit o serie de date care se
corelează cu succesul internaţional al publicaţiilor deja amintite. Astfel, în
domeniul Anatomie, România se situează pe locul 26 din 99; pe locul 37 din 135
la Anatomie Patologică / Medicină legală; pe locul 93 din 152 de ţări, în
Chirurgie; 59/105 în Endocrinologie; 34/108 – Gastroenterologie; 26/78 –
Histologie.
O posibilă concluzie
Productivitatea ştiinţifică din România nu a
fost stimulată instituţional. Chiar dacă rezultatele revistelor sunt modeste
după standardele internaţionale, ele sunt urmarea unor eforturi energice depuse
de anumite personalităţi din domeniile respective. Eforturile acestea nu sunt
însă susţinute de autorităţile române cu atribuţii în domeniul cercetării, cu
toate că fonduri administrative au existat. Un exemplu de resurse irosite găsim
în portalul scipio.ro, creat ca
interfaţă de publicare şi agregare a articolelor publicate de revistele româneşti.
În condiţiile în care există platforme gratuite de publishing pentru revistele ştiinţifice,
create şi
actualizate de universităţi internaţionale de mare prestigiu, crearea
unei platforme proprii – pentru a cărei (necesară şi inevitabilă)
actualizare/modernizare este nevoie de investiţii continue şi de echipe
dedicate – 
este doar o modalitate de a absorbi administrativ nişte fonduri care
altfel puteau susţine creşterea calităţii producţiei editoriale ştiinţifice.
Sistemul creat de defunctul CNCSIS şi
perpetuat de actualul CNCS, de apreciere a valorii ştiinţifice a revistelor pe
alte baze decât indicatorii scientometrici utilizaţi în întreaga lume, nu face
decât să stimuleze producţia editorială fără valoare, justificată doar de
cererea uriaşă, generată de inflaţia de doctoranzi şi de instituţii doctorale din
România. Realist vorbind, situaţia nu se poate corecta câtă vreme comitetele şi
comiţiile din cercetare vor funcţiona după reguli originale, improvizate, care
nu au legătură cu ştiinţa şi cu modalităţile ştiinţifice de măsurare a
acesteia. Politica românească a ştiinţei trebuie să se schimbe.
