Am fost anunţaţi cu cel puţin trei zile
înainte că un asteroid se apropie de Pământ. Nu ne-am alarmat, nu ne-am
entuziasmat, nu ne-am gândit la ce ni se poate întâmpla. Ce ni s-a întâmplat – ştim:
descoperit în februarie 2012, asteroidul 2012 DA 14, de 135.000 de tone, a
trecut pe lângă noi vineri, la 19.25 GMT, cu o viteză de 7,8 kilometri pe
secundă, la o distanţă de 27.600 de kilometri – a zecea parte a distanţei
dintre Terra şi Lună. Dar am avut parte de meteoriţi (unii spun că nu există
nicio legătură între asteroid şi ploaia de meteoriţi), de un bang sonic, de
turbulenţe electromagnetice, de o deteriorare a stratului de ozon. Nu asta ne-a
impresionat, însă, ci agresivitatea pietrelor pătrunse în atmosfera terestră,
faptul că ne-au orbit exploziile, s-au surpat ziduri, au căzut cioburi, au fost
loviţi mulţi semeni de ai noştri, planeta s-a speriat şi au început
comentariile: de ce apar OZN-urile mai ales la americani şi meteoriţii îi lovesc
mai ales pe ruşi? Se experimentează cumva vreo armă nouă? Ori poate e un
avertisment divin, ni se reaminteşte iminenţa sfârşitului lumii? Concluzie
unanimă: Suntem expuşi tuturor pericolelor, suntem extrem de vulnerabili. Ne
credeam mari, atotputernici şi suntem exact invers. „Ce oferim, aia primim“
conchidea un invitat al Oanei Roman de pe canal D. Oana e simpatică, are plete
roşcate, o cam strâng mânecile pe la subsuori, e supraponderală, dar nu prezintă
emisiuni de sănătate sau parada modei, deci nu trebuie să arate ca o „manechină“.
Meteoriţii sănătăţii nu apar la vârsta asta (crede Oana), de ce s-ar alarma?
Preţ de alte câteva telecomenzi şi –
coincidenţă! – la Etno, se vorbeşte despre slăbire. Pe fundal, cruci roşii de
diferite mărimi (Crucea Roşie a apărut pe câmpul de luptă, nu ?) şi linii
orizontale, tot roşii, sugerând electrocardiograme de extratereştri, probabil,
foarte simplificate. Gazda şi invitatul său, medicul Ladislau Veress, ambii
normoponderali, discută despre o şcoală „de slăbire din grăsime“. Emisiunea se
numeşte „Sănătate înainte de toate“. Doctorul propune o dietă fiziologică „de
lipo-liză“, nu una cu ardei iute sau cu diuretice, pentru că azi există o
ploaie de reţete, care de care mai ineficace, „toată lumea slăbeşte pe toată
lumea“. Cu metoda invitatului, pacientul slăbeşte masiv, fără înfometare, fără
probleme de sănătate. Câţiva pacienţi
apar pe fir şi depun mărturii convingătoare: au pornit de la 150 kg sau de la
170 kg şi, într-un număr de luni, au slăbit 30 sau chiar 70 de kilograme. Ce fel de sănătate o fi fost aceea, „de
pornire“, a unui om de 150 sau 170 kg? Se pleacă de la o stare de ne-sănătate şi
se încearcă, de fapt, restabilirea sănătăţii. Asta să fie sănătatea ideală? Nu
cumva este o sănătate de categoria a doua, o sănătate „second hand“? Unde sunt
emisiunile noastre de sănătate primară? Care să ne spună cum să facem, din
oameni perfect sănătoşi, oameni mai sănătoşi.
Pentru suferinţe şi boli există manuale, reţete şi ghiduri. Sfatul medicului se
adresează celor bolnavi sau, preventiv, celor cu sistem imunitar şovăielnic.
Dar manualele de recunoaştere şi cultivare a sănătăţii depline unde sunt? Alt
exemplu: ministrul sănătăţii se străduia zilele trecute să ne explice cum va fi
pedepsit (aspru!) malpraxisul. Exigenţă la maximum, măsuri ferme, dure,
coerente, limpezi ca diamantul. Perfect. Relele practici se cer sancţionate.
Dar pentru bunele practici medicale,
care pot să devină în timp şi-mai-bunele-practici medicale, ce măsuri ia
Ministerul Sănătăţii ? Începând poate cu recrutarea studenţilor după vocaţie nu
după memorie, dublând studiile universitare cu stagii reale de infirmieri, de
asistenţi medicali şi apoi de medici începători, coechipieri în intervenţii de
mare fineţe, nu reducând practica studenţească la convorbiri mai mult sau mai
puţin amicale, pe coridoarele spitalelor. Pare ciudat, dar cultivarea bunelor
practici medicale, ca şi cultivarea sănătăţii, nu intră în preocupările cercetătorilor
ştiinţifici. Toţi se referă la boli, la apărarea faţă de boli. Şi s-ar putea ca
vreun revoluţionar ingenuu, transformat brusc în meteorit, să propună într-o zi
ca Ministerul Sănătăţii să se numească Ministerul Bolilor.
