Newsflash

Noutăţi în cercetare

de Dr. A. M. - iun. 20 2014
Noutăţi în cercetare

Cum cheltuim banii din sănătate?

 

   De multe pot fi acuzaţi cei care decid felul în care se distribuie fondurile alocate sănătăţii românilor, dar nu de viziune pe termen lung, de cost-eficienţă, de inteligenţă. De ce? Pentru că toate acestea trebuie dovedite. Problema însă nu este a decidenţilor din sănătate, ci a unei ţări întregi. Cea mai bună dovadă o constituie dificultatea cu care sunt câştigate finanţările europene, iar explicaţia este simplă: pentru orice finanţare se cere un proiect bine gândit, o planificare a resurselor şi activităţilor, raportări periodice şi obţinerea unor rezultate. Transpuneţi acum, imaginar, acest model în sănătate şi veţi vedea că mai toate deciziile sunt luate prin negocieri (târguieli? înţelegeri?) între diverşi factori-cheie, justificările sunt de tipul sic volo (argument irefutabil, nu?), iar efectele le resimţim cu toţii.
   Dar să dăm câteva exemple. Programul naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei nu s-a bazat pe un studiu-pilot, care să probeze că se pot obţine rezultatele scontate. Programul de fertilizarein vitro a fost instituit fără a se cunoaşte şi a se face publice ratele de succes ale procedurii în clinicile româneşti acreditate. Programul de vaccinare pneumococică a fost decis „la masa verde“, fără măcar a se documenta prevalenţa serotipurilor de pneumococ în populaţia pediatrică din România. La fel, s-a decis intempestiv vaccinarea anti-HPV fără a se şti ce tipuri de virus sunt mai des întâlnite la noi şi nici proporţia populaţiei purtătoare. Sunt doar câteva exemple de decizii importante pentru sănătatea publică, luate de miniştri de diverse culori şi afilieri politice, dar lipsite de fundamentarea necesară.
   De cealaltă parte, la categoria „aşa da“, este suficient să citim literatura de specialitate pentru a vedea cum înţeleg alţii să justifice, să evalueze şi să urmărească pe termen lung intervenţiile de sănătate publică. Pentru că – aţi înţeles deja – orice fel de rezultat există doar dacă este publicat într-o revistă ştiinţifică; afişarea unor ciorne sau a unor slide-uri pe un site instituţional nu înseamnă (aproape) nimic. Iată de ce este important să semnalăm două cercetări publicate săptămâna aceasta în Pediatrics, revista Academiei Americane de Pediatrie, care evaluează eficienţa pe termen mediu şi lung a două intervenţii de sănătate publică.
   Primul studiu1 şi-a propus să evalueze impactul vaccinării asupra epidemiologiei varicelei în intervalul 1995–2009. Incidenţa anuală a varicelei a scăzut cu 90–95% la diversele grupe de vârstă, dublată de o reducere similară a internărilor cu acest diagnostic. Meritul acestei cercetări este acela că documentează absenţa unei modificări a grupelor de vârstă principal afectate de infecţie, către adolescenţi şi adulţi, cum se temeau unii experţi în sănătatea publică, la momentul introducerii vaccinării, în 1995.
   Al doilea studiu2 din Pediatrics a cercetat corelaţia dintre vaccinarea antirotavirus şi cazurile de diaree care au necesitat îngrijiri medicale. Astfel, au fost comparate două loturi de copii cu vârsta de cinci ani din perioada pre-, respectiv postvaccinare. Acoperirea vaccinală a ajuns la 58% pentru vaccinul pentavalent şi 5% pentru cel monovalent. La aceşti copii, rata spitalizării cu un diagnostic legat de infecţia cu rotavirus a scăzut cu 75% în primii doi ani de vaccinare (2007–2008), 60% în perioada 2008–2009, 94% în 2009–2010 şi 80% în 2010–2011. Este interesant că, deşi acoperirea vaccinală nu a depăşit două treimi, s-a înregistrat şi un efect de cohortă, ratele de internare scăzând semnificativ la copiii nevaccinaţi, în comparaţie cu perioada prevaccinare.
   Desigur, trebuie înţeles că un studiu epidemiologic este valabil doar pentru populaţia studiată şi nu poate fi generalizat – din SUA, de pildă, la populaţia din România. Însă rezultatele pot fi replicate în studii pe loturi mai mici, care apoi să justifice medical şi economic o eventuală decizie de includere a vaccinului respectiv în schema de imunizare obligatorie. Data viitoare când auziţi pe cineva pledând pentru utilitatea acestor vaccinuri, rugaţi-l să va dea link-ul din PubMed către studiul care justifică utilitatea acelui vaccin în populaţia României.

 

Oxitocina şi regenerarea musculară


   Căutările elixirului tinereţii continuă. Săptămâna aceasta, un grup de la Berkeley (California) a publicat în Nature Communications un interesant studiu3 privind rolul oxitocinei în regenerarea muşchiului striat. Numeroase cercetări recente se concentrează asupra efectului pe care acest hormon îl are în special pe comportamentul social, dar şi în crearea legăturii afective dintre mamă şi copil, dincolo de ceea ce se cunoaşte deja despre oxitocină în sarcină şi alăptare. Nivelurile plasmatice ale oxitocinei scad fiziologic cu vârsta. Grupul american a demonstrat întâi cum inhibarea căii de semnalizare a oxitocinei reduce, la animale tinere, regenerarea musculară, în vreme ce administrarea sistemică a hormonului ameliorează rapid procesul regenerativ, prin creşterea activării şi proliferării celulelor stem în muşchiul adult/vârstnic (fig. 1). Mai mult, experimentele în care a fost eliminată genetic oxitocina nu au arătat defecte de dezvoltare musculară, ci sarcopenie prematură.

 
 
 

Riscuri posibile

   Mai multe studii publicate săptămâna aceasta vin cu date noi privind asocierea unor factori cu riscul crescut de cancer de sân. Trebuie spus din capul locului însă faptul că asocierea nu înseamnă relaţie cauzală şi că ea constituie cel mult o indicaţie pentru o ipoteză interesantă, al cărei mecanism trebuie apoi dovedit şi experimental, şi la om.
   PLOS Medicine a publicat două studii, unul american4 şi unul francez5, ambele vizând asocierea dintre prezenţa nevilor pigmentari cutanaţi şi riscul de cancer de sân. Fără a elucida mecanismele acestei asocieri, ambele articole relatează o aso­ciere pozitivă. În studiul american, concluzia este că numărul nevilor cutanaţi ar putea reflecta nivelurile circulante ale hormonilor şi ar putea prezice riscul de can­cer de sân independent de alţi factori de risc cunoscuţi. Şi francezii au găsit o corelaţie aparentă între numărul nevilor şi riscul de cancer de sân premenopauză (dar şi cu riscul de tumori benigne ale sânului şi cu istoricul familial de cancer de sân).
    Şi British Medical Journal a publicat un astfel de studiu6, vizând însă aso­cie­rea dintre provenienţa proteinelor din alimen­taţie şi riscul de cancer de sân. Con­cluzia acestei cercetări este că aportul alimentar ridicat de carne roşie (excluzând carnea de pui şi de peşte) ar putea fi un factor de risc pentru cancerul de sân.

 

Imagistică oncologică şi radioterapie

 

   Un studiu7 publicat în Science Translational Medicine descrie utilitatea unei întregi clase de compuşi – analogii de alchil-fosfocolină (APC) – pentru imagistica oncologică (fig. 2). Compuşii APC radioiodinaţi pot fi utilizaţi la PET-CT (I 124), dar şi în radioterapie (I 131). Compusul cu care s-au obţinut cele mai bune rezultate, CLR1404, a avut retenţie prelungită în celulele tumorale in vivo şi in vitro. În plus, acesta s-a dovedit eficace radioterapeutic în mai multe cazuri în care celule tumorale umane au fost transplantate la animale.

 
 
 
 

Paşi pe numărate

 

   Cele mai multe telefoane inteligente lansate în prezent dispun de o mulţime de senzori a căror utilitate nu este mereu aparentă. La ce ar putea folosi un accelerometru, un altimetru sau un senzor luminos pentru puls? Probabil că nu la mare lucru. Sunt situaţii însă când poate fi salutară prezenţa vreunui app pe telefonul mobil. Cum ar fi, de pildă, a unuia care să îţi numere paşii. Cel puţin aşa reiese dintr-un studiu8 publicat ieri (12 iunie) în Arthritis Care & Research, revistă a Colegiului American de Reumatologie. Acesta a căutat să determine pragul de activitate fizică, la pacienţii cu osteoartrita genun­chiului, de la care mişcarea are un efect protector faţă de limitarea funcţională ce ţine de evoluţia naturală a bolii. Astfel, mai mult de şase mii de paşi pe zi scad semnificativ riscul de limitare funcţională la pacienţii cu osteoartrită. Iată că, dincolo de orice modă, gadgeturile din prezent pot avea aplicaţii utile pentru sănătate.

 

Calea spre uitare: anestezia generală

 

   Un foarte interesant studiu9 publicat în Neuropsychopharmacology aduce date importante în ecuaţia anestezie generală – memorie, două variabile despre care nu se ştie suficient de bine dacă şi în ce fel se afectează reciproc. Comparând două loturi de copii (de 6–11 ani), unii care au suferit o procedură chirurgicală necesitând anestezie generală înainte de vârsta de un an, cu alţii care nu au trecut prin nicio anestezie, cercetătorii au observat că primul grup a înregistrat scoruri semnificativ mai scăzute la testele de memorie, comparativ cu grupul de control. În schimb, testele de comportament şi cele de inteligenţă nu au fost modificate.

Notă autor:

1. Baxter R et al. Impact of vaccination on the epidemiology of varicella: 1995-2009. Pediatrics. 2014 Jun 9

2. Leshem E. Rotavirus vaccines and health care utilization for diarrhea in the United States (2007-2011). Pediatrics. 2014 Jun 9

3. Elabd C et al. Oxytocin is an age-specific circulating hormone that is necessary for muscle maintenance and regeneration. Nat Commun. 2014 Jun 10;5:4082

4. Zhang M et al. Association between cutaneous nevi and breast cancer in the Nurses’ Health Study: a prospective cohort study. PLoS Med. 2014 Jun 10;11(6):e1001659

5. Kvaskoff M et al. Association between melanocytic nevi and risk of breast diseases: the French E3N prospective cohort. PLoS Med. 2014 Jun 10;11(6):e1001660

6. Farid MS et al. Dietary protein sources in early adulthood and breast cancer incidence: prospective cohort study.

7. Weichert JP et al. Alkylphosphocholine analogs for broad-spectrum cancer imaging and therapy. Sci Transl Med. 2014 Jun 11;6(240):240ra75

8. White DK et al. Daily walking and the risk of incident functional limitation in knee OA: an observational study.
Arthritis Care Res (Hoboken). 2014 Jun 12

9. Stratmann G et al. Effect of general anesthesia in infancy on long-term recognition memory in humans and rats. Neuropsychopharmacology. 2014 Jun 9

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei
Abonare (digital) Abonare (print+digital)

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe