Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă

Boala fără nume

Viața Medicală
Dr. Vlad STROESCU vineri, 22 ianuarie 2016
     Dacă aș participa la un concurs literar în care ar trebui să scriu o povestire horror scurtă, aș avea nevoie de o singură propoziție: există o boală care nu are nume.
     Ce poate fi mai înspăimântător decât atât? Numai gândul, conceptul în sine, e insuportabil. Orice boală își revendică imediat numele. O dată ce vine diagnosticul, chiar dacă e vorba de o afecțiune idiopatică și fără tratament curativ, deja te mai liniștești puțin. Tot ceea ce are nume poate fi combătut, cineva vinde un leac împotriva ei, și chiar dacă nu e de stăpânit, măcar cei din jur știu ce te omoară cu încetul sau cu iutele, ceea ce, oricât de crud ar părea, e mare lucru. În plus, cu o boală cu nume nu ești niciodată cu adevărat singur. Uneori dezvolți chiar o relație intimă cu ea. Știu pe cineva care își alinta psoriazisul, îi zicea „psory“. Sciatica nu e altceva decât un vechi camarad de arme, cu care te întâlnești din când în când ca să retrăiești amintiri cumplite.
     Fără nume, o boală e doar suferință pură și atemporală.
     Așa ceva e foarte greu de imaginat, întrucât conține un paradox. Dacă ai identificat prezența unei boli, nu a căpătat ea automat un nume? Nu asta înseamnă „a identifica“?
     Cu toate astea, există cel puțin trei situații concrete de anomie patologică.
     Mai întâi, e boala care nu are încă un nume. De exemplu, medicul îți spune că s-ar putea să ai cancer, dar nu vei ști sigur până ce nu vin rezultatele biopsiei, peste vreo trei săptămâni. Poate ați trecut prin așa ceva, iar dacă nu, un mic efort de imaginație empatică vă poate revela multe despre limbul inuman al provizoratului diagnostic.
     Apoi, e boala care are un soi de nume, dar acesta s-a perimat și a început să se dezintegreze. Boala a trecut de etapa numelui, e într-un stadiu depășit. Dar nu despre tristețea acestor lucruri e vorba în textul de față.
     Ci despre a treia situație, care e una străveche și foarte misterioasă.
     O cunosc toți medicii și toți sunt foarte frustrați de ea. Bolnavul simte că se întâmplă ceva rău cu el. O maleză nedefinită, ceva care se stârnește în adâncul lui, o lipsă de aer, o durere de cap, de ficat, de rinichi, de inimă și de oase, doar că nici capul, nici ficatul, nici celelalte organe nu sunt cele pe care le știm noi. În principiu, omul e o chestiune de suprafață. Aspectul unui om e frumos doar la nivel de coajă, dedesubt e un hățiș de carne și sânge care numai frumos nu e. De asta e nevoie de doctori, ei cunosc hățișul. Mintea unui om e frumoasă la suprafață, în scoarța cerebrală, unde sunt conștiința, rațiunea, liberul arbitru etc. Dedesubt e un ghem încâlcit și pulsatil de instincte înlănțuite care tânjesc să scape. De asta e nevoie de psihiatru, el trebuie să știe încurcăturile ghemului.
     Doar că, în boala fără nume, doctorul nu găsește nimic în neregulă. Toate analizele sunt normale. Ajunge omul la psihiatru și, bineînțeles, psihiatrul scoate din pălăria lui fără fund o etichetă sau mai multe pentru boala lui, dar etichetele noastre psihiatrice nu se lipesc bine niciodată. Nu știu, cred că folosim un lipici prost. „Diskinezie biliară“ se lipește mai bine decât „tulburare somatoformă”. Nu-i vorbă, în cazuri din astea, și ceilalți medici au probleme în a lipi etichete. Omul le scoate din dosar, pe rând: „colon iritabil“, „fibromialgie“, „prostatită cronică“ etc. Mai demult era și „nevroza cardiacă“.
     Un profesor bătrân își întreabă pacientul dacă nu cumva crede că cineva i-a făcut farmece. Asta pentru că mai demult „farmece“ era numele potrivit. Mai e și acum, uneori, dar cu internetul ăsta s-au tulburat iar apele. Înainte de farmece, sigur era altceva, un arbore genealogic de nume nepotrivite, cultivat cu grijă de șamani, vrăjitori, medici, sacerdoți, astrologi, filosofi existențialiști, povestitori de mituri metempsihotice, căci toți suntem la fel când ne înfruntăm cu boala fără nume.
     Dar să nu renunțăm la speranță. Într-o zi, într-un laborator al viitorului, cineva va găsi numele potrivit o dată pentru totdeauna. Misterul va fi spulberat, și omul nu va mai avea două fețe, una luminoasă și frumoasă, o proiecție cinematică pe o pânză albă, cealaltă în întunericul codrilor plini de fiare.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC