O zicală
americană spune că ce nu reușește să te omoare te face mai
puternic, iar observația autorului anonim se confirmă și astăzi,
când, contrar celor mai răspândite păreri, stresul nu este
întotdeauna nociv și poate chiar aduce beneficii celor care sunt
expuși la acțiunea lui. Până în 1930, termenul „stres“a
fost folosit în special în fizica materialelor, ca definiție a
forțelor care tind să le deformeze. Introducerea cuvântului în
medicină și biologie este datorată endocrinologului maghiar János
Hugo Bruno „Hans“ Selye (1907–1982), care s-a născut la Viena
și a practicat la Universitatea McGill din Montreal.
Hans
Selye (foto) a
primit premiul Nobel în 1949 și a studiat efectele factorilor
agresivi asupra corpului omenesc. El a descris „sindromul general
de adaptare“ și
intervenția axei endocrine
hipofiză–suprarenală–adrenalină–glucocorticoizi în șoc.
Savantul maghiar a diferențiat stresul pozitiv (eustress)
de cel dăunător (distress)
și a demonstrat evoluția în etape a răspunsului la agresiune, cu
succesiunea fazelor de alarmă, 
rezistență și epuizare. În
definiția stresului, dicționarul explicativ al limbii române se
limitează la definirea reacției la factorii nocivi (stres: nume dat
oricărui factor sau ansamblu de factori care provoacă organismului
uman o reacție anormală),pe
când dicționarul Oxford include și factorii care nu sunt neapărat
agresivi: situația de tensiune mentală și emoțională rezultată
din circumstanțele agresive sau solicitante.
În lumea contemporană, stresul este
considerat aproape universal, de unde și atitudinea predominant
pesimistă a societății de azi. Asociația Americană de Psihologie
(APA) comunică rezultatele anchetei efectuate pe cetățeni
americani care arată că principalele cauze de stres sunt banii,
munca și familia, iar femeile sunt de două ori mai stresate decât
bărbații. Confirmând observațiile lui Selye pe animale de
laborator, APA a identificat efectele cele mai comune ale stresului
la oameni: hipertensiune arterială, cefalee, simptome gastrice,
inclusiv ulcere gastroduodenale și insomnie. Bruce McEwen, de la
Universitatea Rockefeller, a demonstrat că stresul intens și
prelungit duce la modificări ale structurilor cerebrale și se
asociază la oameni cu tulburări de anxietate și depresie. Acestora
le adaugă Richard Shelton, de la Universitatea statului Alabama,
iritabilitatea crescută, scăderea puterii de concentrare, scăderea
apetitului, creșterea numărului de îmbolnăviri, apariția bolilor
autoimune, reacțiile de furie și durerile generalizate. Modificări
ale ADN induse de stres au fost descrise de Danna Norek cu scurtarea
telomerelor, ceea ce poate facilita apariția bolilor și poate
reduce longevitatea. Alți cercetători au asociat stresul prelungit
cu scăderea libidoului și fertilității și cu creșterea
numărului de avorturi.
Sindromul stresului posttraumatic este
o entitate indusă de expunerea prelungită la factori de mediu
intens agresivi și amenințători și a fost întâlnit cu frecvență
mare la veteranii de război. Pentru Kelly McGonigal de la
Universitatea Stanford, eliminarea completă a stresului din viață
este o utopie, dar oamenii pot și trebuie să se adapteze la stresul
zilnic și astfel ei ajung să înregistreze beneficii. Există și
latura optimistă a stresurilor repetate, care începe cu descrierea
lui Hans Selye, pentru care eustresul crește intensitatea vieții,
îmbunătățește comportamentul social, intensifică memoria și
creativitatea și scurtează perioada de refacere a organismului.
Peter Jaret subliniază efectele favorabile ale stresului, care încep
cu răspunsul de apărare, care sustrage individul de la acțiunea
noxelor și care se completează, în cazurile de stres tolerabil și
controlabil, cu îmbunătățirea atenției, memoriei și capacității
de învățare, cu intensificarea activității creierului și cu
stimularea secreției de neurotrofine, responsabile de mărirea
conectivității. Subiecții care tratează corespunzător stresul
devin motivați pentru succes, sunt stimulați în muncă și în
performanța profesională și fac eforturi mai mari de a plăcea
altora. Stresul poate fi stimulator și util și în dezvoltarea
copilului, tot așa cum în cazurile de abordare greșită a
solicitărilor, copiii pot fi descurajați de stres.
În domeniul imunității, stresul
exercitat pe termen scurt crește puterea de apărare prin producția
unei cantități suplimentare de interleukine și prin mobilizarea
celulelor imune din depozite.
Cei care experimentează regulat
stresul fizic prin exerciții și ating capacitatea de a stăpâni
sursele cotidiene de stres zilnice (profesie, examene, călătorii,
situație financiară, probleme de familie, probleme sociale etc.)
pot nu doar să evite îmbolnăvirile legate de solicitări, dar pot
obține beneficii de sănătate și chiar de prelungire a vieții.
