Newsflash

Medicii și obezitatea

de Prof. dr. Gabriel M. GURMAN - dec. 12 2016
Medicii și obezitatea
     Nu o dată, de-a lungul întregii mele activități clinice, observând pe stradă o persoană obeză, nu mă puteam opri din a mă gândi că ultimul lucru pe care mi-l doresc este să îmi fie pacient în sala de operație. Sunt convins că mulți dintre confrații mei, anesteziști și chirurgi, împărtășesc aceeași temere, legată de multiplele probleme clinice produse de obezitate în perioada perioperatorie.
     Câteva date recente punctează în mod clar pericolul general al obezității. Statistice globale indicau, în 2014, peste 600 de milioane de adulți și 42 de milioane de copii cu vârsta sub 5 ani afectați de obezitate. La aceștia se adaugă aproape un miliard de supraponderali, dispersați pe toate meridianele globului. Și aceste date sunt depășite de la un an la altul. Cele mai recente date statistice la care am avut acces arată că mai bine de jumătate din populația României e supraponderală, iar din aceasta aproape 20% suferă de obezitate.
     Dacă, pe vremuri, obezitatea era considerată ca un apanaj al bunăstării, în prezent, fenomenul e universal, afectând absolut toate straturile socioeconomice. Încerc să mă abțin de la a aminti aici noțiuni bine cunoscute de lumea medicală. De aceea, nu mă voi referi în cele ce urmează la efectele medicale nefaste ale obezității. Aș dori însă să recapitulez pentru cititor cauzele principale ale endemiei, cu gândul că o mai bună înțelegere a realității poate contribui la succesul campaniei mondiale de prevenire și tratare a fenomenului. Din ce în ce mai mult, se vorbește de aspectul genetic responsabil de apariția obezității. Laboratoarele de specialitate au identificat gene implicate în apetit, metabolism și în predispoziția la obezitate. Diferența în greutatea corporală dintre cei afectați genetic și ceilalți poate merge de la simplu la dublu.
     Dar mult mai importante sunt acele cauze care pot fi evitate sau tratate cu succes. De exemplu, lipsa unui somn regulat. Individul privat de un număr suficient de ore de somn e mai predispus la ingerare de alimente în cantitate mai mare și fără o alegere corectă a valorii lor calorice. Unii cercetători plasează poluarea atmosferei pe lista cauzelor de obezitate, dat fiind că aerul poluat influențează în mod negativ metabolismul lipidic și predispune la formarea și depunerea de țesut adipos. Unul din fenomenele cele mai interesante e influența negativă a întreruperii fumatului asupra gradului de obezitate. Pentru orice fumător care a încercat vreodată să stopeze acest obicei, situația este prea bine cunoscută. Cele câteva kilograme pe care le câștigă fostul fumător în primele săptămâni după sevraj au devenit parte din complexul medical și psihologic al întreruperii fumatului. O bună parte din foștii fumători găsesc cu relativă ușurință calea de a se despărți de suplimentul ponderal, dar, pentru mulți, câștigul în greutate rămâne și chiar avansează. Dar, fără discuție, baza fiziopatologică și psihologică a obezității e reprezentată de „monstruoasa coaliție” dintre excesul alimentar și lipsa de activitate fizică.
     Un amănunt personal: în urmă cu zeci de ani, am avut ocazia să lucrez într-un laborator canadian care se ocupa cu experimente fiziopatologice. Cu acea ocazie, curiozitatea m-a împins să-mi măsor metabolismul bazal. Eram tânăr și sănătos, așa că rezultatul obținut poate fi considerat normal:1.450 de calorii. Amintesc acest amănunt pentru a ușura cititorului analiza consumului alimentar zilnic al americanului de vârstă adultă: 3.650 de calorii, adică 250% din nevoia de a acoperi metabolismul bazal! Niciun adult, indiferent de profesia sau de gradul de activitate fizică, nu poate ajunge la un consum zilnic care se apropie de 4.000 de calorii. De aici și până la semnificativa creștere ponderală nu e decât un pas.
     Cetățeanul lumii de azi e un sedentar incorigibil. Proporția adulților (și copiilor!) care reușesc să includă în programul săptămânal 120 de minute de activitate fizică susținută e infimă. Televizorul, activitatea în fața calculatorului, jocurile pe telefonul mobil, toate la un loc au creat în ultimele decenii o ființă umană cu totul diferită de cea care popula în urmă cu câteva mii de ani peșterile și care, pentru a-și asigura un aport alimentar minim, era nevoit să parcurgă zeci de kilometri în căutarea vânatului sau să petreacă ore în șir, zilnic, pe ogorul ce trebuia semănat, arat și apoi cules. Cetățeanul lumii moderne petrece pe scaun în medie cam 15 ore pe zi. Antropologii numesc aceste schimbări ca făcând parte din procesul de trecere de la homo sapiens la homo sedentarius!
     Departe de mine gândul de a mă referi aici la prea numeroasele metode de tratament și prevenire a efectelor nocive ale obezității. Nimic nu poate fi mai banal și mai plictisitor decât a repeta rețetele clasice, care se referă în egală măsură la controlul alimentar și la necesitatea activității fizice. Ceea ce aș dori să prezint, pe scurt, în cele ce urmează, sunt câteva reflecții de ordin pseudopsihologic privitoare la modul în care e tratat fenomenul obezității din punct de vedere social. Există, de exemplu, părerea că pericolul dietei cu scopul scăderii în greutate ar fi dezvoltarea fenomenului de anorexie nervoasă, mai ales în rândurile tineretului. De parcă am fi uitat cu toții noțiunea de moderație. În numele cunoscutului principiu de corectitudine politică, obezitatea e acceptată social ca un fenomen absolut normal: unii sunt grași, alții sunt slabi, lucrurile trebuie luate așa cu sunt, a combate o stare de lucruri existentă înseamnă a lovi în integritatea morală a individului, în siguranța sa de sine. Așa cum un invalid e acceptat în societate pentru că soarta i-a creat o infirmitate evidentă, tot așa trebuie privită obezitatea, de parcă supraponderabilitatea e o realitate provenită din ceruri, un produs natural și, ca orice aspect natural al vieții, nu trebuie combătut, ci doar înțeles și acceptat.
     Aici e momentul de a mă întreba cu voce tare câți medici de familie includ cântărirea fiecărui pacient care intră în cabinet pe lista măsurătorilor obligatorii din cadrul unei consultații, alături de măsurarea pulsului și a tensiunii arteriale? Câți din stimații mei confrați folosesc un examen periodic oferit unui pacient obez pentru a discuta obiceiurile alimentare ale acestuia, precum și regimul săptămânal al activității fizice, profitând de ocazie pentru a sfătui și încuraja pe cei supraponderali să-și ia soarta în mâini și să înceapă un program de slăbire în greutate, controlat periodic în cabinetul medicului?
     În lunga mea carieră de medic ATI am avut nenumărate ocazii să examinez pacienți suferinzi de obezitate morbidă, în vederea unei intervenții chirurgicale menite să modifice anatomia tubului digestiv superior. Nu o dată, am auzit din gura pacientului acea plângere pe jumătate nerostită, legată de regretul inexistenței unui factor medical care să fi încercat în trecut să ajute în procesul fiziologic și psihologic al slăbirii în greutate, evitând în acest fel necesitatea unei operații.
     Obezitatea e o maladie de care, în primul rând, e responsabil pacientul și nimic nu poate reduce gradul său de responsabilitate privitor la propria sănătate. Dar nu de puține ori e nevoie de ceea ce omul de rând numește „brânci”, un îndemn, o povață venită din partea unui medic cu experiență. Crearea unui program de reducere ponderală, completată de un riguros și regulat control, iată ce așteaptă, cred eu, societatea din partea medicului zilelor noastre. Sunt convins că nimic nu asigură un procent ridicat de succes, dar fără a încerca nu poți eșua, dar nici reuși.
     Citatul alăturat mi-a căzut în mână cu totul întâmplător și nu am idee cine e autorul. Dar sigur cunoaște prea bine și rostul unui regim alimentar echilibrat, dar și pericolul polipragmaziei impuse de apariția complicațiilor obezității.

 

 

„Ingerează alimentele ca și cum ar fi vorba de medicamente. Pentru că altminteri va trebui să ingerezi medicamente ca și cum ar fi vorba de alimente.” (anonim)

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe