Astfel, potrivit Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) este considerat caz suspect de infectare cu SARS-CoV-2 orice persoană cu infecţie respiratorie acută – debut brusc cu cel puţin unul dintre următoarele simptome: tuse, febră, dificultate în respiraţie (scurtarea respiraţiei) sau orice persoană cu pneumonie, bronhopneumonie +/- pleurezie.

De asemenea, orice persoană cu infecţie respiratorie acută severă (SARI) (febră sau istoric de febră, tuse şi dificultate în respiraţie (scurtarea respiraţiei) şi care necesită spitalizare peste noapte).

Un caz COVID-19 poate fi de origine comunitară sau asociat asistenţei medicale (IAAM), în funcţie de numărul de zile anterioare datei debutului sau a confirmării în laborator, după data internării într-o unitate sanitară (spital, centru de dializă), centru rezidenţial de şedere prelungită (ziua 1).

De asemenea, INSP menționează că un caz poate fi de origine comunitară și în funcție de argumentele din investigația epidemiologică privind originea comunitară sau IAAM (apartenența cazului la focare de infecții cu una sau alta dintre origini).

Pot exista următoarele situații

Caz COVID-19 comunitar:

• simptome prezente la internare sau debut în primele 48 de ore după internare;
• debut în zilele 3-7 după internare și o suspiciune puternică de transmitere comunitară (apartenența la un focar de cazuri comunitare).  

Caz COVID-19 asociat asistenței medicale (IAAM):

• debut după 48 ore de la internare și o suspiciune puternică de transmitere asociată asistenței medicale;
• cazurile la personalul medico-sanitar si auxiliar, dacă nu există argumente puternice în favoarea unei transmiteri comunitare.

Conform srusei citate, cazurile cu debut în primele 14 zile după externarea dintr-o unitate sanitară pot fi IAAM, dacă debutul are loc în primele 48 de ore după externare.

Și cu origine incertă, în cazul debutului la 3-14 zile după externare, dacă nu există argumente puternice în favoarea unei origini comunitare sau IAAM Atribuirea unei categorii de transmitere sau alteia ar trebui făcută după o evaluare atentă a fiecărui caz in parte.

Caz confirmat este o persoană cu confirmare în laborator a infecției cu SARS-CoV-2, indiferent de semnele şi simptomele clinice.

Contactul apropiat este definit ca:

• Persoană care locuiește în aceeași gospodărie cu o persoană confirmată cu COVID-19;
• Persoană care a avut contact fizic direct cu un caz confirmat cu COVID-19 (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor);
• Persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreții infecțioase ale unui caz confirmat cu COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănușă);
• Persoană care a avut contact faţă în faţă cu un caz confirmat cu COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 m şi cu o durată de minim 15 minute;
• Persoană care s-a aflat în aceeași încăpere (ex. sala de clasă, sală de ședințe, sală de așteptare din spital) cu un caz confirmat cu COVID-19, timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 m;
• Persoană din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient confirmat cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient confirmat cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecție.

Personalul medical care a purtat echipamentul de protectie corespunzator tipului de îngrijire acordată nu este considerat contact apropiat, potrivit INSP.

Legătura epidemiologică ar fi putut avea loc în perioada de 14 zile anterioare datei debutului, respectiv datei confirmarii (pentru cazurile asimptomatice).