În fiecare toamnă, în diferite ţări, medici
cu hobbyuri literare şi artistice se reunesc în cadrul unui congres sui-generis
– comunicările ştiinţifice fiind înlocuite cu lecturi din creaţiile proprii.
Acest eveniment se repetă, fără întrerupere, de peste o jumătate de secol,
prima întâlnire – care a coincis cu înfiinţarea Federaţiei Internaţionale a
Societăţilor Scriitorilor Medici (FISEM), viitoarea Uniune Mondială a
Scriitorilor Medici (UMEM) – având loc în 1956. Anul acesta, la a 56-a ediţie,
gazdă şi organizatoare a fost Sociedade Portuguesa de Escritores e Artistas
Medicos (SOPEAM), localitatea aleasă fiind chiar capitala lusitană, Lisabona.
Organizarea unei astfel de întâlniri în
această perioadă de criză nu este un demers uşor şi presupune curaj din partea
celor ce se angajează la această întreprindere, un bun management, de care
confraţii portughezi s-au achitat cu succes. Problemele financiare ce trebuie
depăşite sunt cu atât mai mari cu cât, spre deosebire de manifestările
medicale, care sunt sponsorizate în principal de firme de medicamente,
congresele UMEM sunt susţinute de participanţi (pasiunea costă!), la care se
adaugă unele facilităţi obţinute din partea unor asociaţii, colegii ş.a., la
solicitările organizatorilor.
Au participat reprezentanţi din nouă ţări – şapte
europene (Bulgaria, Elveţia, Franţa, Germania, Polonia, România şi Portugalia),
precum şi din Mozambic şi Ecuador. Au lipsit ţări prezente constant până acum,
ca Italia, Grecia, Ungaria, Belgia; delegaţia franceză, altădată printre cele
mai numeroase (12–15 persoane), a avut cinci reprezentanţi.
Tema din acest an – Frumuseţea cuvântului
în medicină – a oferit participanţilor prilejul să abordeze conexiuni
între limbaj, literatură, etică şi medicină, o cultură a cuvântului care potenţează
actul medical.
Cum congresele UMEM sunt şi o manifestare a
multilingvismului, participanţii înţelegându-se în mai multe limbi, alături de
creaţie şi
creativitate, de cunoaştere reciprocă a culturii, tradiţiilor,
valorilor naţionale, poliglotismul vorbit şi scris este o altă valoare promovată
la aceste întâlniri; lecturile creaţiilor literare se fac atât într-una din
limbile oficiale ale congresului (franceză, engleză, germană), cât şi în cea
nativă a autorului, în scopul cunoaşterii şi spre a urmări muzicalitatea,
timbrul propriu fiecărei limbi; de aceea, autorul acestor rânduri îşi îngăduie
licenţa (cu sensul de învoire, permisiune) de a folosi unele titluri şi
sintagme aşa cum apar în principalele limbi, ca de exemplu, tema congresului: La beauté de la
parole; The beauty of the word; Die schönheit des wortes; A beleza da palavra.
Programul de lecturi
Cele şase sesiuni de lectură (trei de poezie
şi trei de proză) s-au desfăşurat în alternanţă cu vizitele de cunoaştere, în
unele din locurile vizitate – muzee, castele, cluburi literare – având loc şi
sesiuni, îndeosebi de poezie, ele constituind un cadru potrivit şi stimulant
pentru lecturi; în „metodologia“ de organizare şi desfăşurare a congreselor
UMEM, vizitele de cunoaştere sunt parte integrantă a programului, ţara
organizatoare folosind prilejul de a-şi prezenta cultura, tradiţiile, istoria,
arta. Cu mândrie, pasiune şi dragoste pentru valorile naţionale.
În cele trei sesiuni de poezie (Table ronde
de poésie, Dîner de poésie, Soirée poétique) s-au citit 31 de poeme, texte
lirice, fie subordonate temei (Discours et Silence, Des Paroles Danseuses,
Interrogation, L’Ami imaginaire ş.a.), fie „varia“ (Le Bonheur, L’Étoile et
L’Araignée, La Rose, Je me souvenais, en revanche, des mouettes…, Le Printemps,
Reveille-toi ş.a).
În sesiunea de proză s-au citit 38 de texte
de mare varietate tematică, stilistică şi de inspiraţie. O parte importantă a
celor prezentate s-au subordonat temei congresului, tratând eseistic, potrivit
opiniei personale, problema rolului cuvântului în medicină (La beauté des mots
en medecine, The word, Die Wörten, A palavra e o silencio em medicina, Healing
Words, Le verbe, la parole, la voix, Psychiatrische Wortes, Le poids du beau
mot ş.a.); alte texte au aparţinut genurilor note de călătorie şi memorialistică,
mult cultivate de medicii scriitori (Masai Woman, Ngorongoro Uluru, Les
memoires de l’UMEM), literaturii pentru copii (Mon chat sur le genoux, Le petit
tigre). Alte subiecte, precum Poesia versus Prosa, Un mauvais etudiant de
medicine, L’ Anneau, Médicine et vendetta, La bataille ş.a., sunt încadrabile
la „varia“. Reflexii filosofice, etice, privind viaţa, medicina, cuvântul,
rememorarea unor maxime şi citate celebre au întregit o atmosferă de ţinută
intelectuală îmbogăţitoare.
Fiecare reuniune desprinde – prin desfăşurare,
participare, lecturi, dezbateri, expoziţii, momente omagiale, excursii – o
anumită caracteristică, amprenta specifică, particulară, ce o diferenţiază de
celelalte întâlniri ale acestei elite internaţionale, un fel de cenaclu multinaţional
şi multicultural în care autorii îşi prezintă creaţiile, se exprimă şi se înţeleg
în mai multe limbi, dar într-un limbaj comun, al artelor şi al reflexiilor
filosofice despre cultură, medicină, existenţă. Această amprentă este dată şi
de tema aleasă, totdeauna un subiect amplu dezbătut până la a fi ales dintre
mai multe propuneri, cel mai generos şi mai bogat în stimulente pentru inspiraţii,
creativitate, reflexie.
Tema Congresului 56 a facilitat o conexiune
productivă în idei între literatură, limbaj, cuvânt, infinitele nuanţe şi virtuţi
ale acestora şi medicină, pe drumul către viaţă, suferinţă, însănătoşire, drum
nu lipsit de obstacole, dar şi cu reuşite, pe care este angajat medicul în
demersul nobil „de a sluji sănătatea, banalizată unanim, dar cu îndreptăţire,
ca bunul cel mai de preţ“.
Majoritatea autorilor au prezentat în
sesiunile de proză eseuri care, circumscrise temei – formularea în franceză cel
mai des folosită şi plină de 
o anume muzicalitate, „La beauté de la parole en
medecine“ – au abordat bogăţia şi multidimensionalitatea cuvântului, inclusiv
ca instrument terapeutic, vehicul pentru comunicarea veştilor triste, dialogul
verbal medic-pacient având nevoie de o resurecţie în condiţiile tehnologizării
medicinii, a extinderii dialogului electronic, necesare dar nu înlocuitoare a
relaţiei interumane.
S-au
evocat reflexii celebre, exprimate prin maxime: Parole qui sauve, parole qui
blesse (Demostene), Le language est un apprentissage culturel – medicina
înseamnă şi cultură şi educaţie ş.a. Un omagiu adus cuvântului, virtuţilor
sale, puterii terapeutice sau, dimpotrivă, nocivităţii, când nu este folosit
adecvat; s-a insistat, mizând pe marea sa plasticitate, pe bogăţia de nuanţe,
înţelesuri, sensuri, pe ceea ce unii autori au numit „cuvântul adaptat“,
utilizarea sa în actul medical cu pricepere, artă, răspundere spre a sluji
binele şi a evita răul. Printre texte, unele analize filologice şi semantice,
altele – lecţii de psihoterapie ori adevărate poeme în proză consacrate
cuvântului: A beleza da palavra em medicina (Baltazar Caeiro, Portugalia), Wort
– la parole, the word (Eberhard Grundmann, Germania), A palavra e o silêncio em
medicina (José Simões Fernandez, Portugalia), Le poids du beau mot, Des mots
psihiatriques (Harald Rauchfuss, Germania), La valeur des mots (J. C. Turpin,
Franţa), The word, the beauty of the word in medecine (Kazem Mohtadi, Elveţia),
Belles et réconfortantes paroles en médecine (Roland Noel, Franţa) etc.
Artişti medici
Spre deosebire de alte întâlniri, cea din
Lisabona s-a remarcat şi prin amploarea unei alte laturi a creativităţii
medicului: artele plastice. Confraţii portughezi au surprins printr-o creaţie
de valoare artistică deosebită, prin varietatea genurilor de abordare – ulei,
pastel, acuarelă, gravură, colaj, grafică, tapiserie, sculptură, fotografie
artistică. Surpriza nu este atât de mare dacă luăm în consideraţie faptul că
societatea portugheză este „Societatea scriitorilor şi artiştilor medici“ –
SOPEAM, o parte din medicii-scriitori fiind şi artişti plastici. Între aceştia,
preşedinta în exerciţiu a societăţii, Maria José-Leal, autoare de splendide
tapiserii, şi Maria das Dores Borges de Sousa, poetă şi autoare de acuarele şi
pasteluri. Expoziţia a fost găzduită de Galeriile Ordinului Medicilor, care s-a
implicat în mod deosebit în susţinerea congresului.
Expoziţia de carte şi
publicaţii
O altă manifestare, la fel de amplă, găzduită
tot de Ordinul Medicilor – „Salonul literar“ – a fost inclusă în programul
variat al congresului; au prezentat carte de autor şi texte în publicaţii
culturale sau chiar periodice de cultură, editate de medici, 35 de autori,
majoritatea membri SOPEAM, dar şi din celelalte ţări participante. Genurile
literare, de o mare varietate, de la roman, nuvelă, versuri la note de călătorie
şi memorialistică (mult cultivate de scriitorii medici), literatură pentru
copii, filosofie, etică, istorie. Mari iubitori ai istoriei profesiei lor,
medicii scriitori portughezi au expus un număr important de lucrări abordând
istoria majorităţii disciplinelor medicale (ortopedie, urologie, chirurgie,
medicină militară etc.) şi chiar istoria Ordem dos Medicos (colegiul medicilor
portughezi). Nu puţine au fost lucrările de filosofie, etică, aforisme; una din
cărţi trata o problemă de actualitate: conservarea eticii în condiţiile
tehnologizării medicinii. Multe volume au fost distinse cu diverse premii
literare, inclusiv naţionale. Societatea Medicilor Scriitori şi Publicişti din
România (SMSPR) a fost prezentă cu săptămânalul „Viaţa medicală“, deja familiar
membrilor UMEM pentru nivelul informării medicale şi complementaritatea celei
culturale, inclusiv spaţiul acordat istoriei medicinii, şi periodicul SMSPR,
„Fântâna din Kos“, una din puţinele publicaţii editate de societăţi, apreciat
unanim pentru calitatea conţinutului literar şi, nu în ultimul rând, pentru ţinuta
grafică.
Un alt gen al artei – muzica – obişnuită
prezenţă în programele UMEM, nu a lipsit nici acum, organizatorii oferindu-ne o
seară de fado în interpretări de excepţie. Am aflat că este un gen muzical naţional
specific, lansat în secolul XIX, graţie unei mari interprete, Maria Severa. O
altă
personalitate care a marcat istoria acestui atât de plin de temperament
gen muzical a fost Amalia Rodriguez. Se consideră că originea este însă mult
mai îndepărtată, greu localizată istoric şi termenul vine din latinescul fatum
(destin).
Organizare de succes
Subliniam că organizarea unei astfel de
întâlniri în condiţiile actuale, cu atât mai mult într-o ţară dintre cele mai
atinse de criză, nu este simplă. Preşedinta SOPEAM şi comitetul său au depăşit
însă dificultăţile graţie unei mobilizări susţinute a colegilor săi, membri
SOPEAM şi felului în care a reuşit să atragă susţineri, în primul rând a
Ordinului Medicilor, instituţie puternică, de mare autoritate; astfel,
deschiderea congresului a avut loc la sediul Ordinului, impresionant prin
dimensiuni – mai multe corpuri de clădiri, cu arhitectură elegantă, situate
într-un parc cu o peisagistică rafinată (arbori şi plante exotice frumos
iluminate la căderea serii, bazine cu apă şi peşti, arteziene) – prin componenţa
şi generozitatea spaţiilor (dincolo de birourile necesare: sală de conferinţe,
salon de recepţie, club, bibliotecă, bar şi restaurant, cafenea, săli de expoziţie
ş.a).
La deschidere au participat conducerea
Ordinului, alte oficialităţi ale oraşului şi autorităţilor sanitare. În afara
spaţiilor puse la dispoziţia participanţilor la congres, Ordinul a oferit
dineul de recepţie şi unul din dineele de poezie.
O altă instituţie care şi-a oferit sprijinul
a fost Clubul Auto al Medicilor Portughezi, care s-a implicat în transport şi
în organizarea expoziţiei de arte plastice. În sfârşit, printre susţinători
s-au aflat şi instituţii culturale, societăţi literare, muzee, cluburi, între
acestea o instituţie de elită a culturii din capitala Portugaliei – Gremio
Literario (un fel de Pen-Club), club elitist al scriitorilor şi oamenilor de
cultură, în ale cărui saloane somptuoase s-au derulat sesiuni de poezie – Table
ronde de poesie şi Soirée poetique au son de fado.
Vizitele de cunoaştere a istoriei, culturii,
patrimoniului artistic şi natural, obiectiv obligatoriu în programele
congreselor UMEM, au inclus obiective precum Muzeul de artă veche, Sintra,
obiectiv turistic celebru în lume prin castele şi monumente ale naturii,
litoralul Atlanticului, Estorilul şi pitoreştile sate pescăreşti, Cascais, Cabo
da Roca (punctul cel mai occidental al Europei continentale), excelent
valorificat turistic.
La întâlnirea comitetului de conducere s-a
discutat problema organizării ediţiei viitoare a congresului, ţara şi societatea
organizatoare, precum şi tema. De regulă se fac oferte şi se decide asupra
uneia prin consens sau majoritate. Majoritatea reprezentaţilor în comitetul de
conducere au propus ca, în 2013, congresul să aibă loc în România, argumentele
fiind reuşita din 2003 a ediţiei a 47-a, de la Bucureşti, faptul că ţara noastră
a fost gazdă în urmă cu zece ani (celelalte ţări organizând de mai multe ori
astfel de întâlniri), ca şi dorinţa unora care nu au vizitat încă România, de a
o cunoaşte. Am reuşit cu greu să rezist solicitărilor aproape unanime. În
final, s-a oferit Elveţia, care a propus localitatea Ascona, avantajată de un
cadru natural privilegiat, situată la poalele Alpilor, având în vecinătate
cunoscuta staţiune Lucarno şi lacul Maggiore.
Se poate spune că SMSPR a avut o contribuţie
cu privire la tema congresului viitor. După ce s-au discutat mai multe
propuneri, câţiva colegi din comitetul de conducere s-au oprit la o sugestie a
subsemnatului: visul şi, legat de acesta, au evocat un aforism pe care l-am
publicat cu câţiva ani în urmă, în limba franceză: Les rêves meurent toujours
le matin; dar, întrucât nu se poate prelua ca temă un aforism de autor, s-a hotărât
ca, pornind de la el, organizatorii să formuleze o variantă.
