Epidemia de rujeolă, cu primele cazuri raportate la începutul lunii noiembrie, s-a răspândit în rândul copiilor care nu erau vaccinaţi cu schema completă. Printre cele 85 de cazuri, cel puţin cinci au apărut la copii de 5 ani sau mai mici.

Numărul cazurilor de rujeolă din Ohio a crescut în noiembrie și decembrie, ulterior a scăzut în timpul vacanţei de iarnă. Autorităţile locale au așteptat raportările pe o perioadă de 42 de zile – sau două perioade de incubaţie specifice virusului – înainte de a declara finalul epidemiei.

Deși mai există cazuri suspecte, faptul că nu au existat cazuri în acest interval este conform definiţiei sfârșitului epidemiei, dată de Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC).

Populaţia a fost informată cu privire la metodele de prevenţie necesare pentru a stopa răspândirea virusului. Autorităţile au subliniat importanţa vaccinării copiilor mici, iar mulţi părinţi care au avut copii bolnavi au vorbit public despre greșeala de a nu-și vaccina micuţii, ceea ce a avut un impact pozitiv asupra comunităţii.

Acţiune rapidă

Autorităţile au acţionat rapid, prin trimiterea a șase reprezentanţi CDC în Columbus, localitatea al cărui departament de Sănătate Publică a fost luat prin surprindere de răspândirea virusului. Aceștia au făcut ancheta epidemiologică pentru fiecare caz confirmat, analizând persoanele cu care au intrat în contact și statusul acestora privind vaccinarea.

În Statele Unite, peste 90% dintre copii au fost vaccinaţi împotriva rujeolei, rubeolei și oreionului până la vârsta de 2 ani, potrivit CDC. SUA au declarat eradicarea rujeolei în anul 2000 și de atunci majoritatea cazurilor de boală au apărut în comunităţi cu rate scăzute ale vaccinării.

Chiar dacă o boală contagioasă este eliminată, epidemiile pot apărea în continuare dacă o persoană nevaccinată călătorește în regiuni în care boala este încă prezentă. La întoarcerea în comunitate, această persoană poate transmite agentul patogen oricărui individ nevaccinat.

Rujeola este o boală foarte contagioasă, 90% dintre cei expuși la virus devenind bolnavi, iar unul din cinci necesitând spitalizare. Virusul se transmite pe cale aeriană, în momentul în care o persoană infectată tușește sau strănută ori atinge suprafeţe.

După ce persoana infectată a părăsit o încăpere, virusul poate supravieţui până la două ore în aer. Simptomele tipice sunt febra, tusea, rinoreea și apariţia erupţiei caracteristice. În cazuri mai severe poate apărea pneumonia sau chiar encefalita și decesul.

Citiți și: Teste pentru HIV la domiciliu, oferite în Marea Britanie