Centrul vital al educaţiei lui Dragoş Vinereanu a fost Prifysgol Cymru, Caerdydd (University of Wales, Cardiff, United Kingdom). Astăzi profesor şi şef al uneia dintre secţiile de Cardiologie de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, Vinereanu a beneficiat de o bursă de specializare acordată de European Society of Cardiology, care i-a permis să lucreze la University Hospital of Wales timp de un an, în 1995–1996. Acest stagiu a fost apoi prelungit încă patru luni, printr-un Medicine Research Fellowship acordat de Universitatea din Ţara Galilor. În 1998, Vinereanu s-a întors la Cardiff pentru încă şase luni, de data aceasta ca bursier al Ministerului Educaţiei Naţionale din România. Au urmat alte vizite de lucru, mai scurte sau mai lungi, în 1999, 2000 şi 2002. Între timp, cariera autohtonă a tânărului cardiolog (născut în 1966, la Piteşti) a fost marcată de împlinirile cuvenite, Vinereanu ajungând medic primar Medicină internă şi Cardiologie. 

    Dragoş Vinereanu este prim autor al unui studiu citat de 190 de ori în literatura de specialitate: Vinereanu D, Florescu N, Sculthorpe N, Tweddel AC, Stephens MR, Fraser AG. Differentiation between pathologic and physiologic left ventricular hypertrophy by tissue Doppler assessment of long-axis function in patients with hypertrophic cardiomyopathy or systemic hypertension and in athletes. Am J Cardiol. 2001 Jul 1;88(1):53-8. Acest succes răsunător nu este izolat, pentru că palmaresul lui Dragoş Vinereanu mai include, pe lângă zeci de articole publicate în cele mai cunoscute reviste medicale al lumii, un studiu citat de 95 de ori – Vinereanu D, Nicolaides E, Tweddel AC, Mädler CF, Holst B, Boden LE, Cinteză M, Rees AE, Fraser AG. Subclinical left ventricular dysfunction in asymptomatic patients with Type II diabetes mellitus, related to serum lipids and glycated haemoglobin. Clin Sci (Lond). 2003 Nov;105(5):591–9 – şi un altul inclus în bibliografia a 87 de articole ale altor cercetători: Vinereanu D, Khokhar A, Fraser AG. Reproducibility of pulsed wave tissue Doppler echocardiography. J Am Soc Echocardiogr. 1999 Jun;12(6):492–9.

    If you want to be sharp, you’ve got to be narrow, mi-a spus, acum mai mult de 30 de ani, William (Bill) J. Williams, hematolog renumit şi mentorul meu la începutul carierei academice în Statele Unite. E o formulă uşor de aplicat performanţelor lui Dragoş Vinereanu, care pare să fi fost pasionat de ecocardiografie încă din anii studenţiei, de vreme ce tema lucrării de absolvire a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ Bucureşti, în 1990, a fost „Rolul ecocardiografiei în cordul pulmonar“. Vinereanu e cunoscut aşadar pentru modul strălucit în care a folosit această metodă împreuna cu echipa din Cardiff, pentru a obţine răspunsul la întrebări care se pun în fiecare zi în clinică: Ce semnificaţie şi ce prognostic are hipertrofia ventriculară detectată electrocardiografic? Care este probabilitatea cardiomiopatiei la diabetici?

    Ca mulţi dintre cei care reuşesc în ştiinţa medicală de astăzi, Dragoş Vinereanu este în primul rând cineva care înţelege mai bine ca alţii potenţialul tehnologic al unei metode de uz curent. În mâinile lui, ecocardiografia Doppler nu stabileşte numai prezenţa hipertrofiei ventriculare, dar este capabilă sa diferenţieze între contracţia celor două categorii de fibre miocardice: cele subepicardice, orientate circumferenţial şi care produc contracţia pe axa scurtă a cavităţii ventriculare, şi cele subendocardice, aliniate longitudinal, responsabile pentru dinamica pe axa lungă. Contracţia longitudinală poate fi măsurată prin aprecierea velocităţii modificării poziţiei inelului mitral. În articolul cu cele mai multe citaţii, metoda a fost folosită pentru investigarea unui grup de 60 de persoane cu hipertrofie ventriculară stângă (15 bolnavi cu cardiomiopatie hipertrofică, 15 bolnavi cu hipertensiune şi 30 de atleţi) şi un grup de control de 20 de persoane fără hipertrofie cardiacă. Subpopulaţiile studiate erau asemănătoare în ce priveşte fracţia de ejecţie globală şi vârsta. În comparaţie cu grupul de control, contracţia fibrelor longitudinale era diminuată la pacienţii cu cardiomiopatie hipertrofică şi hipertensiune cu hipertrofie ventriculară stângă, dar nu la atleţi. Semnificaţia clinică a acestor rezultate este deosebit de importantă în evaluarea riscului cardiovascular (inclusiv cel de moarte subită) al milioanelor de tineri care aspiră să devină sportivi de performanţă.