Carte de vizită

Laurențiu Simion este profesor universitar abilitat, Șef Disciplină Chirurgie IOB la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. 

Este Șef Secție Chirurgie 1 la Institutul Oncologic București. 

Este medic primar chirurgie generală și oncologică; doctor în medicină la UMF „Carol Davila” București. 

Ce reprezintă pentru dumneavoastră IOB?

În primul rând, este o tradiție de 76 de ani. Sunt mândru că de 16 ani fac parte din această tradiție. În ultimii ani, în diverse feluri, ne-am ocupat împreună colegii de la IOB de organizarea acestui eveniment (Conferința Zilele Medicale și Științifice ale Institutului Oncologic București - n.red.). Cumva, el a devenit o parte din viața noastră profesională, de la care nu ne permitem să lipsim. 

Ce reprezintă, pe de altă parte, Institutul Oncologic București pentru mine? Reprezintă toată cariera mea academică. Aici am venit în 2009, ca asistent universitar, și aici am parcurs cu sprijinul colegilor și prin multă muncă și cu ajutorul pacienților care ne-au fost nu doar pacienți, ci ne-au fost și subiect de cercetare, ne-au fost și subiect de a învăța din evoluția lor tot pentru a face mai bine. Am parcurs toate treptele academice și, în continuare, creștem generațiile care ne vor înlocui pe noi, într-o zi, fiindcă așa merge viața. 

Cum vi se par tinerii studenți mediciniști de astăzi, generațiile de medici care vin din urmă?

În orice meserie există și oameni mai buni și mai puțin buni, și oameni mai dedicați și mai puțin dedicați... Rolul nostru este să-i selectăm pe cei care-și doresc cu adevărat să facă aceste profesii, mă rog, pe aceste specialități medicale, și să se ducă mai departe Institutul Oncologic București către suta de ani (aniversarea de 100 de ani – n.red.). 

Ce credeți că ar putea aduce viitorul în ceea ce noile tratamente sau noi metode de a aborda bolile oncologice? La ce vă așteptați? 

Deja în domeniul ăsta lucrurile au progresat foarte mult. În ultimii ani, s-a trecut spre ceea ce se numește terapie personalizată pentru pacienții cu cancer. Noi, medicii, suntem capabili să stabilim cu ajutorul tehnologiilor moderne tot mai multe detalii legate de boala oncologică, să putem încadra pacienții în grupe tot mai bine definite și, pe baza informațiilor acumulate la nivel mondial, pentru fiecare grupă de tip oncologic, putem să stabilim variantele cele mai bune de tratament care să-i ofere pacientului șanse maxime. 

Chiar dacă uneori sau poate deseori nu vorbim de vindecare a cancerului, să nu uităm că sunt multe alte boli care nu se vindecă, dar care pot fi ținute sub control și cu care oamenii pot să trăiască din ce în ce mai mult! Până la urmă, viața este o aventură finită, pentru fiecare dintre noi. Și atunci cred că nu ăsta ar trebui să fie obiectivul principal: să ne vindecăm, neapărat. Ci obiectivul ar fi să trăim cât mai bine, în condiții cât mai bune, pentru o perioadă de timp cât mai lungă posibil. 

Boala oncologică are conotație negativă 

Cât de importantă credeți că este motivația, starea mentală a pacientului, optimismul lui în lupta cu o astfel de boală? Ce le spuneți pacienților dumneavoastră ca să-i motivați, să-i încurajați? 

Din punctul ăsta de vedere, eu le spun ceea ce unele studii internaționale au confirmat: că menținerea unui psihic pozitiv influențează evoluția tratamentului [oncologic]. Pacienții care reușesc să-și păstreze un psihic bun au rezultate terapeutice mult mai bune. Și, cumva, boala asta oncologică are o aură negativă nu neapărat meritată. Pentru că, vă repet, sunt multe alte boli care evoluează nefast șicare duc la decesul pacientului. Iar boala oncologică are această conotație negativă pentru că, în unele cazuri, finalul ei este extrem de supărător, extrem de împovărător pentru pacient. Dar asta se întâmplă doar în unele cazuri, iar în multe dintre aceste cazuri avem modalități de a controla simptomele, de a îmbunătăți calitatea vieții pacientului. Prin urmare, cred că este important ca pacienții să fie consiliați, inclusiv din punct de vedere psihologic - poate chiar de la începutul bolii oncologice, de la momentul diagnosticului, să reușească să treacă peste impactul negativ inițial. Fiindcă, evident, nimeni nu poate să spună că ia în ușor aflarea unui diagnostic oncologic. 

Dar odată depășit acest obstacol, este bine ca pacientul să reușească să se concentreze pe ceea ce este de făcut [mai departe], pe ceea ce se mai poate face. Regretele pentru lucrurile nefăcute nu ajută la nimic. Privitul în urmă nu ajută la nimic, da? Concentrarea pe ce se poate face mai departe este esențială. Și în condițiile astea, rezultatele sunt mai bune, chiar dacă ne vor duce la vindecare.