O primă explicație a numelui neobișnuit cu care David Filo și Jerry
Yang – cei doi proaspeți absolvenți ai facultății de inginerie electrică de la Universitatea
Stanford din California – și-au botezat compania fondată în anul 1994 este că lor
le-a plăcut descrierea făcută de Jonathan Swift (1667–1745) acelor ciudate ființe
întâlnite de eroul lui, Gulliver, în ultima dintre cele patru călătorii ale sale
(Călătoriile lui Gulliver, publicată în anul 1726). „Yahoozii“, prin care
Swift personifică oamenii cu toate defectele lor, erau grosolani, murdari, zgomotoși,
ignoranți și materialiști, în așa măsură încât Gulliver a preferat societatea cailor.
Compania a avut ca prim nume „Jerry and David’s Guide to the World
Wide Web“, nume care descria de la început principala ei funcție, aceea de
„motor de căutare și conectare“ în lumea explozivă a internetului de primă generație.
Mai târziu, pionierii fondatori au dat o altă explicație numelui „Yahoo“, ca fiind
acronimul termenilor „Yet Another Hierarchical Officious Oracle“, dar acesta
pare mai mult o explicație a principiilor de funcționare, adaptată succesiunii de
litere din numele luat din cartea timpuriului autor englez.
Fiindcă numele mai fusese folosit pentru alte produse comercializate
cu mult înainte de apariția industriei digitale, autorii au ales pentru denumirea
sub care compania a fost înregistrată la bursă în anul 1995 numele „Yahoo!“ (cu
semnul exclamării), căruia i-au creat în același an domeniul „www.yahoo.com“.
Dezvoltarea companiei a fost explozivă în anii ʼ90 și până la apariția
competiției. Yahoo! a fost cel mai utilizat mod de scormonire prin internet, cumulând
rolurile de enciclopedie, informație, ghid și mod de conectare. Treptat, compania
a adăugat poșta electronică, informațiile de orientare și hărți, jocurile, serviciul
de mesaje, prelucrarea de imagini, furnizarea de muzică, blogging-ul și serviciul
de networking, fie asociindu-se cu alte companii nou apărute, fie cumpărându-le.
Succesul financiar a fost pe măsura gradului larg de folosire. Astfel,
de la valoarea acțiunilor inițiale de 13 dolari în anul 2000, înainte de marea prăbușire
a bulei umflate a companiilor de tehnologie digitală, acțiunile Yahoo atinseseră
valoarea de 118,75 de dolari (o creștere de 905%).
După anul 2000, competitori de mare putere precum Microsoft, Google
și mai târziu Facebook au limitat progresele companiei, la conducerea căreia s-au
succedat mai multe persoane, nu la fel de inspirate ca cei care lansaseră compania
la începuturile ei. Între anii 2006 și 2008 au avut loc negocieri prelungite, când
Microsoft a vrut să cumpere compania, oferind suma de 44,6 miliarde de dolari. Tranzacția
nu a avut loc, spre nemulțumirea multor acționari. Cu doar câteva zile în urmă,
Yahoo a fost vândută gigantului de telefonie Verizon, dar pentru o sumă de zece
ori mai mică.
Contribuția Yahoo! la dezvoltarea comunicării prin internet a fost
mare și a servit milioanelor de oameni care au intrat în anii ʼ90 într-o lume nouă,
ce le-a schimbat viața. Uriașul binevoitor care ne-a dat voie să călătorim gratis
pe șoselele informației, să descoperim portaluri cu mii de posibilități de a afla
lucruri noi, ghidul de care ne-am folosit ca să descoperim adrese de care ne-am
legat și pe care le folosim și azi, s-a transformat încet-încet într-un animal mare,
mai mare, mai greoi și mai lent decât lupii tineri care apăreau mereu, amenințându-l
și hărțuindu-l. Iar noi l-am folosit din ce în ce mai rar, irezistibil atrași de
actorii noi de pe scena mereu schimbată.
Iată cum în lumea digitală, până mai ieri formată exclusiv din participanți
tineri și energici, au apărut îmbătrânirea și bătrânii, ba chiar au dispărut. La
plecarea din lumea noastră a lui yahoo.com, nu putem să nu încercăm o tristețe nostalgică,
deși știm că, la fel ca în lumea naturală, universul economiei și al businessului
își are dinozaurii lui și eliminarea lor este necesară, ca o condiție obligatorie
a progresului.
