La
începutul secolului XVIII, gentilomii englezi jucau un joc cu mingi și
ciocănele de lemn, pe o alee umbrită din parcul St. James din Londra. Ei numeau
jocul pall-mall, stâlcind numele francez de paille-maille, cum i
se spunea în Franța, de unde îl importaseră. La rândul lor, francezii aduseseră
jocul din Italia, unde purta numele de pallamaglio, derivat din latinul pala-malleus.
Acesta a evoluat spre croquet, dar numele lui, scurtat în mall, a rămas
legat de o alee umbrită pentru plimbare, mai târziu de un loc acoperit unde se
pot găsi mărfuri, gustări, răcoritoare și surse de divertisment. Din numele
jocului nu a rămas în prezent decât o marcă de țigări englezești, apreciate de
fumătorii din toată lumea.
De
la aleea umbroasă a venit numele aglomerărilor de magazine pe care le-au
dezvoltat americanii, în paralel cu apariția suburbiilor, începând cu anii ʼ50.
În marile spații închise și condiționate, decorate și parfumate, cumpărătorii
de toate vârstele găseau tot ce îi atrăgea. În plus, facilități precum:
restaurante, frizerii, sucursale de bănci, librării, cinematografe și spații de
joacă pentru copii au contribuit la mărirea atracției acestor centre
comerciale.
Mallurile
au atins apogeul gloriei în anii ʼ80–ʼ90, înlocuind „centrul”, „strada mare” și
magazinele individuale și devenind locul de întâlnire preferat al
adolescenților. S-au remarcat drept cel mai bun loc pentru cumpărăturile de
sărbători, spațiul unde găsești orice marfă, unde mergi fără să ai grija
parcării și a greutății de a cumpăra mărfuri voluminoase.
În
anii ʼ90, în SUA se construiau 140 de malluri pe an și orașele se întreceau să
ridice centre comerciale din ce în ce mai mari. Din Statele Unite, mallurile
s-au răspândit în întreaga lume, ca un semn al modernizării și al succesului
economiei de consum.
Un
fenomen nou, cunoscut drept „criza mallurilor” a apărut recent și progresează
cu repeziciune. După o statistică recentă, 40% din mallurile americane sunt pe
moarte, 20–40% nu realizează profituri semnificative și 10–20% anunță că au
început să aibă dificultăți. În anul 2010, se înregistraseră 35 de milioane de
vizitatori ai mallurilor; trei ani mai târziu, numărul lor scăzuse la 17
milioane.
Multe
magazine universale, ca Sears, Macyʼs, Wanamaker, Bloomingdale, Abercrombie
& Fitch, Gap, Kmart, au închis sau reduc în fiecare an numărul de sucursale.
În malluri au apărut spații comerciale neocupate, cumpărătorii s-au redus mult,
iar unele centre comerciale, pe vremuri intens frecventate, au fost închise,
unele chiar abandonate și vandalizate. Nu numai că nu se mai construiesc
malluri noi, dar analiștii prezic închiderea a un sfert din cele existente până
în anul 2022.
Câțiva
factori au determinat acest tip de schimbări. Primul este influența negativă a
ultimei mari crize economice. Decăderea mallurilor a început în anii 2006–2007,
când băncile, urmate de tot complexul economic, au intrat într-o perioadă de
pierderi, din care abia acum par să se refacă. Pentru câțiva ani, oamenii au
cumpărat mai puțin și au vizitat centrele comerciale mai rar. Îndemnul: „cea
mai bună metodă să nu cheltuiești este să nu intri în magazine” a fost
respectat de mulți și pentru un timp îndelungat. Apoi a apărut un nou concept
urbanistic: tot mai mulți tineri decid să caute locuințe în centrele vechi ale
orașelor, evitând cumpărarea caselor supradimensionate și scumpe din suburbii.
Un
concurent serios, care s-a dezvoltat continuu în aceasta perioadă, sunt așa
zisele lanțuri de supermagazine de tip cutie (big-box stores), ca
Walmart, Home Depot, Office Depot, Loweʼs, Rooms To Go, Samʼs Club, Costco,
Best Buy, PetSmart etc. În hale foarte mari, simple „cutii” fără nicio
estetică, se expun cantități enorme de marfă, la prețuri mai mici decât cele
din magazinele specializate din malluri.
Pe
de altă parte, ponderea cumpărăturilor online a crescut mult față de acum zece
ani, de unde marele succes al unor supermagazine virtuale ca Amazon, e-Bay,
Alibaba, plus prezența online a tuturor lanțurilor de supermagazine. În fine,
pentru noua generație, a milenariștilor, mallurile care i-au fascinat pe
părinții lor sunt un lucru desuet, ceva ce aparține trecutului.
În fața „apocalipsei comerțului de tip
mall” apar idei de convertire a fostelor mari spații comerciale și a parcărilor
ce le aparțin în complexe de locuințe ieftine. De asemenea, se sugerează
trecerea la un nou tip de unități comerciale: complexe de mici magazine și
restaurante, cu scene, locuri pentru amuzament și spații deschise.