Ce gânduri străbat mintea omului din prezent când ajunge la
concluzia că preceptele cele mai importante în viață au fost stabilite și
dovedite cu mii de ani în urmă? Dacă ar fi după mine, două aspecte ar trebui
să-l îngrijoreze pe pământeanul de astăzi. Primul, că inteligența umană nu s-a
născut odată cu apariția calculatorului, a internetului sau a telefonului
celular. Geniul uman a produs valori universal valabile de-a lungul secolelor,
printr-o profundă cunoaștere a realității înconjurătoare și o perfectă
înțelegere a spiritului uman, neinfluențate de trecerea timpului. Al doilea
gând care ar trebui să ne domine din citatele alăturate este unul de umilință
sau chiar rușine. Pentru că am putut face abstracție, vreme de secole, de
învățătura celor care ne-au precedat și care, fără vreun instrument sofisticat,
au reușit să tragă concluzii pe care, milenii mai târziu, nimeni nu le poate
infirma.
Exact așa cum un cont la bancă se stabilește în funcție de
intrări și ieșiri, greutatea corporală este rezultatul balanței dintre
cantitatea de calorii ingerată și cea „arsă“ prin activitatea fizică a
individului. În lumea așa-zis civilizată, accesul la alimente e asigurat și,
pentru majoritatea populației, e un țel relativ ușor de atins. De aceea,
tendința la obezitate a ajuns un fenomen important al zilelor noastre.
Paradoxal, cei care nu posedă un venit material semnificativ au o mai clară
tendință la îngrășare, favorizată de alimentele ieftine, care de obicei conțin
un număr mai mare de calorii. Nu e deci de mirare că, în unele țări, inclusiv
în cele avansate economic (SUA, de exemplu), proporția de adulți obezi se
apropie de 50%, adică fiecare al doilea adult e supraponderal. „Epidemia“ s-a
extins în ultimele decenii și spre generația tânără.
Ca tânăr medic ATI, uneori înfricoșat de imensa responsabilitate
pe care mi-o luasem din punct de vedere profesional, mă rugam Cerului ca nu
cumva să-mi aducă pe masa de operație un pacient sau o pacientă suferind de
obezitate extremă. Cum o să-l intubez? Cum o să-i găsesc o venă? Cum o să știu
ce doză de anestezic să stabilesc? Cum să ajung cu acul meu în lichidul
cefalorahidian pentru o rahianestezie? Și cum o să-și mențină căile
respiratorii libere atunci când va fi în faza de trezire și cu tendința clară
la apnee obstructivă de somn după detubare? Tot ce învățasem și știam despre
anestezia la obezi îmi întârzia somnul de noapte și se transforma în coșmar cu
ochii deschiși când mă trezeam...
De partea cealaltă a experienței personale, îmi amintesc și acum
sfatul pe care l-am primit în urmă cu zeci de ani de la eminentul meu medic de
familie și pe care îl urmez cu sfințenie, de a avea o activitate așa-zis
sportivă de cel puțin 30–45 de minute cel puțin de cinci ori pe săptămână. Da,
și noi, medicii, avem – sau ar trebui să avem – doctori care să aibă grijă de
sănătatea noastră. Nu am siguranța că acest efort fizic continuu mă va duce
spre o vârstă matusalemică (căci ce ne facem cu genetica moștenită din
moși-strămoși sau cu bolile neoplazice, care nu se prea înspăimântă de bunele
noastre intenții?), dar cel puțin pot fi liniștit că mi-am făcut datoria față
de mine însumi.
Se spune că soarta e rea cu cei în vârstă, dar un fapt e clar:
odată cu avansarea în vârstă, metabolismul bazal scade, deci nevoile calorice
zilnice se diminuează, ceea ce înseamnă că aceeași cantitate de calorii care a
menținut ani de zile greutatea corporală în limite acceptabile devine factorul
primordial pentru creșterea în greutate. Această observație impune revizuirea
periodică a alimentației, pentru a preveni un fenomen fiziologic practic
imposibil de contracarat. Știu, e o veste proastă pentru cei de vârsta celui
care semnează rândurile de față, dar, așa cum spune englezul, acestea sunt facts
of life și cel care le ignoră va fi supus unor dezamăgiri foarte
costisitoare.
Procesul de ateroscleroză ar începe, se crede, cam după primul
an de viață extrauterină. Trebuie să recunosc că nu am aprofundat subiectul,
dar ideea nu mi se pare extravagantă. Procesul de ateroscleroză include
depozitarea de colesterol și trigliceride pe peretele vascular și de aici până
la obliterarea arterei totul devine o chestiune de timp. Având în vedere că
alimentația individului modern include surse exogene lipidice din belșug,
pericolul devine clar. Și aici intervine un fenomen acceptat de mulți
cardiologi, cel al circulației coronariene colaterale. Studii aprofundate
vorbesc despre capacitatea vaselor colaterale de a preveni infarctul miocardic
transmural și reducerea mortalității pacienților coronarieni. Un articol din 2007
arăta că, la grupul de pacienți care au practicat timp de trei luni un program
intens de activitate fizică (în comparație cu cel sedentar), s-a observat un
fenomen de creștere nu numai a fluxului sanguin coronarian, ci și a circulației
coronariene colaterale. Prin urmare, ceea ce grecul Platon doar intuise ca
efect pozitiv al gimnasticii, se dovedește corect din punct de vedere
științific.
Și acum despre celebra expresie „Spune-mi ce mănânci ca să-ți
spun cine ești!“. Vârsta arterelor noastre e dată de componentele alimentației
noastre zilnice. Aș trage spuza pe turta mea, declarând că așa-zisa dietă
mediteraneeană e cea mai indicată din punct de vedere medical – o multitudine
de studii par să confirme această ipoteză. E vorba de o alimentație conținând
în primul rând fructe și legume, ulei de măsline, nuci, pește, pui, dar mai
ales evitarea alimentelor conținând proporții ridicate de acizi grași saturați,
scăderea la minimum a ingestiei de ceea ce se numește „carne roșie“ (vacă,
porc), dar (în sfârșit, o veste bună!) și includerea zilnică a unui pahar de
vin roșu.
Departe de mine intenția de a da lecții, mai ales că aceste
rânduri au menirea de fi citite de colegii de breaslă. Dorința mea e doar de a
atrage atenția asupra faptului că anumite concepții, cu vârsta de mii de ani,
apărute inițial ca un produs intelectual al unor genii și apoi validate de
studii temeinice, nu pot fi ignorate și nici minimalizate.
Ca parte a unei civilizații care-și trage seva din concepțiile
filozofice vechi de mii de ani, ar trebui să fim mândri de faptul că
mentalitatea noastră, felul nostru de a gândi și a acționa își au baza în
gândirea unor genii care ne-au precedat și care ne-au lăsat o moștenire
intelectuală de neprețuit. Eu unul sunt mândru.
|
 „Gimnastica
este partea tămăduitoare a medicinii“ (Platon)
 „Sănătatea
depinde de echilibrul dintre alimentație și activitatea fizică“ (Hipocrate) |
