În
anii ’90, Alex Curtis, unul dintre cei doi conducători ai organizaţiei
americane rasiste „Rezistenţa albă ariană“,a creat termenul de lup singuratic şi a decis ca
strategia grupului lor să fie cea bazată pe acţiuni individuale, cu şanse de
succes mai mari, fiind greu de identificat şi prevenit. Sub această denumire
sunt astăzi clasaţi acei terorişti care comit sau plănuiesc să comită acte
teroriste în sprijinul unui grup, al unei mişcări sau al unei ideologii,
folosind exclusiv mijloace individuale, fără sprijinul material, logistic sau
financiar al grupului sau organizaţiei de la care se inspiră sau căreia îi sunt
dedicate.
În
cadrul terorismului intern din Statele Unite şi din alte ţări, forma de
terorism de tip lupi singuratici înregistrează cea mai rapidă creştere,
devenind una dintre cele mai ameninţătoare probleme de securitate.
În
topul motivelor care stau la baza acţiunilor acestor indivizi antisociali sunt:
islamismul radical, rasismul extremiştilor de dreapta, mişcările antiavort, naţionalismul
separatist, ura faţă de autorităţi şi companii internaţionale, concepţiile
antisociale şi antiguvern, autovictimizarea şi blamarea societăţii, conflictele
la locul de muncă sau concedierea, tulburările mintale, dorinţa de a realiza
„ceva mare“.
În ultimele luni, în Statele Unite, Canada şi
în Marea Britanie s-au înregistrat acte teroriste care au avut ca ţinte poliţişti
sau militari. Doi poliţişti newyorkezi au fost executaţi de Ismaaiyl Brinsley,
curând după manifestările antipoliţie din oraş, care au urmat sentinţei de
nevinovăţie a poliţistului din Ferguson, Missouri. În aceeaşi zi în care a ucis
cei doi poliţişti, Brinsley îşi împuşcase sora în Baltimore, Maryland. S-a
sinucis când l-a încolţit poliţia din New York.
În
octombrie 2014, tot în New York, Zale H. Thompson, fost puşcaş marin, a atacat şi
rănit cu o toporişcă doi poliţişti. La 30 decembrie 2014, Joseph Anthony Pacini
din Philadelphia a încercat să omoare un agent de poliţie, folosind ca armă
propriul automobil, dar a fost împuşcat de alţi poliţişti din zonă. Cu o zi
înainte, Pacini pusese pe youtube un
mesaj în care anunţa planul său. Un soldat canadian a fost ucis de Michael
Zehaf-Bibeau, la Cimitirul naţional, la 22 octombrie 2014. La 30 septembrie
2013, la Londra, doi musulmani, Michael Adebolajo şi Michael Adebowale, l-au
ucis cu lovituri de cuţit pe militarul Lee Rigby, după care au declarat că
gestul lor „de a ucide un inamic“ a fost un act „care îi va plăcea lui Allah“.
Atacurile împotriva celor în uniformă au făcut ca autorităţile militare şi
civile să-şi sfătuiască reprezentanţii să evite purtarea însemnelor şi
uniformelor de agenţi de ordine sau militari.
Lista
atacurilor de tip lup singuratic e lungă şi în interiorul ei se poate
identifica o creştere a celor care îşi bazează faptele pe convingerile de tip
islamism radical.
Ramon
Spaaij, profesor la Universitatea Victoria din Melbourne, Australia, autor de
lucrări de sociologie, criminalistică, terorism şi studiul conflictelor, a
publicat în 2012 monografia „Înţelegerea terorismului de tip lup singuratic:
modele, motivare şi prevenire“, în care analizează evoluţia acestui fenomen
social modern şi distinge cinci trăsături caracteristice: 1. „lupul singuratic“
îşi creează propria ideologie, combinând nemulţumirile personale cu segmentul
mai larg al frustrărilor politice, sociale şi religioase; 2. contrar unor păreri
recente, care neagă orice caracter de psihopatologie la teroriştii individuali,
Spaaij găseşte că aceştia au tulburări mintale mai frecvent decât restul teroriştilor;
3. teroriştii individuali au o adaptare socială deficitară, nu au prieteni şi
preferă solitudinea în viaţă şi în acţiune; 4. deşi în definiţia clasică a
teroriştilor individuali, aceştia nu aparţin formal unui grup sau unei organizaţii,
lupii singuratici se identifică şi au simpatii pentru anumite grupuri, de la
care iau „ideologiile de justificare“ şi sentimentul că aparţin unor comunităţi
cu care împărtăşesc concepţia de „vinovăţia altora“; 5. lupii singuratici, deşi
izolaţi, caută confruntarea verbală şi prin fapte cu ceilalţi, folosind
manifeste, texte vehiculate online, prin youtube.com sau prin reţelele de
socializare, pe care le folosesc frecvent, dar păstrând anonimatul.
În
faza de pregătire a acţiunilor, teroriştii individuali evită contactele cu alţii.
Secretara Departamentului de Securitate al Statelor Unite, Janet Napolitano
este citată spunând: „Atacurile lupilor singuratici sunt cele mai dificile
pentru agenţii de contraspionaj, pentru că ei (teroriştii), prin definiţie, nu
conspiră, nu folosesc telefoane şi nu comunică direct“. Din acest punct de
vedere, lupii singuratici sunt mai primejdioşi decât teroriştii din reţelele
organizate. Cel mai pregnant exemplu este cel al lui Timothy McVeigh, care, în
anul 1995, a aruncat în aer clădirea federală din Oklahoma City. A omorât 168
de adulţi şi copii şi a rănit sute de indivizi, acţionând practic de unul
singur.
Se
preconizează că, în viitorul apropiat, activitatea teroriştilor motivaţi de
islamismul radical va creşte şi va fi promovată de terorişti din Orientul Mijlociu şi Africa, dar şi de terorişti
interni, „radicalizaţi“ de organizaţiile şi grupările religioase musulmane 
de
pe teritoriul SUA şi al Europei de Vest. Un grup care creează multe temeri este
cel al voluntarilor occidentali (peste 2.000) care se află în Siria, integraţi
în armata Statului Islamic şi a altor grupări musulmane antioccidentale. Aceşti
partizani ai schimbării lumii prin mijloace religioase şi anarhiste sunt
antrenaţi în mânuirea armelor şi explozivelor, ca şi în acţiuni de luptă. Odată
întorşi în ţările de origine, pot deveni lupi singuratici sau lupi în haite
mici, cu un mare potenţial de distrugere. Deşi, în faza de aplicare a violenţei
teroriste, aceşti agenţi acţionează individual, ei nu sunt, de fapt, lupi
singuratici. Cu mult timp înainte de a comite actul terorist, sunt antrenaţi, îndoctrinaţi
şi pregătiţi de organizaţii bine structurate, cu strategii adesea dezvăluite în
presă. Aceste organizaţii plasează teroriştii pregătiţi de ei în zonele unde plănuiesc
viitoarele atacuri, le dau sarcini precise şi le semnalează momentul când trebuie
să devină activi.
Lumea
trăieşte încă şocul masacrului de la redacţia magazinului satiric Charlie Hebdo din Paris, urmat la câteva
ore de un atac cu grenade Molotov la Bruxelles şi de explozia unei maşini în
apropierea unei sinagogi. Potrivit datelor Institutului american de
contraterorism, a crescut numărul ţărilor care devin ţinte ale terorismului
individual, al celor care practică această formă de terorism, al variantelor de
acţiune şi al atacurilor împotriva personalului militar. Dar a fost remarcată şi
creşterea eficienţei formaţiunilor de securitate din Statele Unite în
depistarea şi anihilarea teroriştilor individuali.
Departe
de a fi cu adevărat „singuratici“, noii lupi antisociali din zilele noastre
sunt în mare măsură cei care au răspuns apelurilor de „Jihad individual“
lansate de Al-Qaeda şi Statul Islamic şi instrumentate de clerici şi biserici
islamice. Una dintre căile de atragere a candidaţilor din lumea vestică este
oferirea de psihoterapie pentru cei care au trecut recent prin crize asociate
cu pierderi individuale (divorţ, şomaj, lipsuri materiale, îmbolnăvire psihică,
încarcerare). Ei sunt dirijaţi către „angajarea în cauze mai mari“ cu
promisiunea că vor primi ca recompensă rezolvarea problemelor de viaţă şi
spirituale.
Terorismul
contemporan a mai dezvoltat o formă de atac care nu are legătură cu gloanţele şi
bombele, dar poate fi extrem de distructivă. Şi în acest domeniu, mulţi acţionează
individual, aşa-zişii „lupi singuratici cibernetici“, dar lumea contemporană a
luat cunoştinţă de acţiunile statelor teroriste, care au fondat mari centre de
spionaj şi au adunat sute de hackeri cărora le-au pus la dispoziţie
echipamentul necesar pentru a-şi desfăşura acţiunile. Transporturile,
telecomunicaţiile, finanţele, comerţul, băncile, industria, armata unei ţări
devin posibile victime ale unor unităţi cibernetice distructive, care acţionează
de la distanţă. Comasarea lupilor singuratici în unităţi de luptă nu mai este
un subiect de romane poliţiste, iar tendinţa actuală pare a fi mutarea războiului
terorist din Orientul Mijlociu şi Asia în teritoriile lumii vestice.
