Este o adevărată groapă de gunoi. În spatele fiecărei stânci, găsim tuburi de oxigen, conserve, foi de cort, încălţăminte, este absolut aberant”, a spus Luc Boisnard, aflat în Nepal.

El s-a întors din prima sa încercare de escaladare a vârfului Makalu, cu o înălţime de 8.485 de metri, informează AFP și Agerpres.

Curățenie la altitudine

Obiectivul acestui om de afaceri de 53 de ani, alpinist cu experienţă, constă în depoluarea vârfurilor înalte care, pentru mulţi, „au devenit şi coşuri gigantice de gunoi”. Numele operaţiunii şi al asociaţiei care se ocupă de acest proiect este Himalayan Clean-Up.

Expediţia pe Makalu, începută la finalul lunii martie, este cea de-a doua din palmaresul său după o ascensiune pe Everest în 2010. În paralel, un alt membru al asociaţiei a revenit recent de pe vârful Annapurna (8.091 metri).

În urma acestor două ascensiuni, cei doi alpinişti, ajutaţi fiecare de circa zece şerpaşi, au strâns deja 3,7 tone de deşeuri, dintre care 45% plastice (1.100 de kilograme pe Makalu şi 550 de kilograme pe Annapurna).

Este o nouă ilustrare a omniprezenţei acestui material, în contextul deschiderii la Paris a celei de-a doua etape de negocieri în vederea elaborării până în 2024 a unui tratat cu caracter juridic obligatoriu sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, în scopul sistării poluării cu plastic.

Resturi acumulate

Resturile aparțin unor expediţii la mare altitudine și s-au acumulat din 1920, anul care marchează începutul turismului în regiune.

Dorind să-şi uşureze rucsacurile, iar câteodată ignorând respectul cuvenit mediului înconjurător, unii alpinişti abandonează voluntar o parte din lucrurile lor în jurul taberelor de bază sau chiar pe potecile care duc spre vârfuri.

O parte din obiecte sunt aruncate pe gheţarii din Himalaya, de unde „nu vor ieşi la lumină decât peste 200 de ani”, a mai precizat Luc Boisnard.

Plasticele se dezintegrează lent, poluând pe termen lung atât peisajul, cât şi râurile.

Un studiu ştiinţific din 2019 a demonstrat prezenţa microplasticelor (fibre de poliester, acrilice, nailon şi polipropilenă) la peste 8.000 de metri, inclusiv în zăpadă.

Obiectivul principal al viitorului tratat va fi „reducerea utilizării şi a producţiei materialelor plastice”. Producţia lor a crescut de mai mult de două ori în 20 de ani, ajungând la 460 de milioane de tone pe an şi s-ar putea tripla până în 2060 în lipsa unor măsuri. Două treimi din aceste obiecte sunt aruncate la gunoi după doar una sau câteva utilizări şi mai puţin de 10% sunt reciclate.