Respectarea unei conduite și a unor valori morale în conformitate cu o axiologie contemporană de natură preponderent religioasă este un deziderat declarat și cultivat de religie. Interesele materiale și financiare sunt dominante în viața profesională și iau forme grotești în politică. Ca atare, biserica rămâne un reper etic și comportamental. Acolo, interesele materiale și lăcomia sunt blamate, toleranța și iubirea față de semeni sunt lăudate. 

Ierarhizarea valorilor în Sănătate 

Am intrat recent într-o biserică din centrul urban și istoric al orașului. Am fost extrem de neplăcut surprins de apariția recentă a unor gratii masive care separă holul de la intrare de restul bisericii. Nu îmi aduc aminte sau am uitat să fi auzit despre nevoia de gratii în povețele și învățămintele sfinte. Simțeam o contradicție flagrantă între învățăturile propovăduite și practica administrativă a clerului. Biserica a funcționat fără gratii timp de 300 de ani, de la sfințirea sa din 13 mai 1725. Au fost trei secole extrem de agitate social și politic, dar nu a fost nevoie de gratii. Acum, în 2026, a fost nevoie de gratii! De ce? 

Am înțeles că în societatea laică, la fel ca în politică și tot așa cum facem fiecare dintre noi, interesul material, banii și protejarea valorilor materiale nu pot fi puse pe plan secund nici de biserică. Desigur, argumente și explicații pentru această practică a gratiilor în biserici există, dar toate duc spre protejarea valorilor materiale. 

Societatea noastră și sistemul de sănătate aplică aceeași ierarhizare a valorilor. Sănătatea oamenilor este contabilizată și monitorizată strict pe criterii materiale. Boala, suferința, calitatea vieții, respectarea demnității cuvenite la deces nu sunt o prioritate. Recent, de la Ministerul Sănătății au venit informații care vorbesc despre o reconsiderare a criteriilor de finanțare pentru spitale, criterii care ar trebui să ia în considerare serviciile efective acordate pacienților. Dar, totuși, încă nu suntem capabili să avem o bază de date națională reală, care să includă toate serviciile medicale acordate cetățenilor atât în sectorul public, cât și în cel privat. Cardurile de sănătate au altă menire.

Cursa câștigului material 

Medicii sunt prinși și ei în această cursă permanentă a câștigului material. Sistemul îi constrânge. Cel mai evident, acest fenomen este perceptibil în serviciile private de sănătate, unde toată activitatea medicală este contracronometru, cu timpi limitativi de consultații, cu protocoale și cu intervenții și evidențe interne ale activităților. Medicii nu-și mai pot permite să fie idealiști, să fie empatici și foarte atenți cu pacientul, cu boala și anxietățile lui. Duplicitatea medicilor prin practicarea profesiei atât în sistemul public, cât și în cel privat este motivată tot material. Gratiile din biserici, chiar dacă nu sunt efective fizic, sunt prezente în sistemul de sănătate. Aceste bariere de acces nu le vedem, dar le simțim atunci când suntem pacienți. Pragmatismul nu-și poate permite să fie și moral.  

Aproape toate pensiile sunt taxate, declarativ în favoarea sistemului public de servicii de sănătate, cu toate că pensionarii au plătit înainte de pensionare taxele aferente. Din pensiile împuținate, oamenii încearcă să găsească suficienți bani ca să plătească la privat. O simplă consultație a ajuns să coste 14,33% din pensia medie. Costul multor intervenții medicale sfidează veniturile pensionarilor. Desigur, cu excepția pensiilor speciale. În spitalele publice nu este ușor de ajuns. Furnizorii de servicii medicale nu instalează gratii la intrare, dar pentru prea mulți cetățeni plătitori de asigurări de sănătate gratiile există, chiar dacă nu sunt din fier sau, așa ca la biserici, din fier forjat, ca să arate bine!