Punând împreună cuvintele indu (în) și struere (a
construi), latinii au format substantivul industria, care înseamnă
activitate, hărnicie, râvnă. De la acesta a derivat epitetul industriosus (industrios,
harnic, activ).
Prima revoluție industrială a Europei (1750–1850) i se datorează
scoțianului James Watt (1736–1819), care a înlocuit, prin mașina sa cu aburi,
forța animală. Emblema epocii a fost „mașinismul“. În cea de-a doua revoluție
(1850–1950), energia folosită a fost obținută din arderea combustibililor
fosili și energie electrică, iar trăsătura caracteristică a epocii a fost
producția în masă.
Invenția și utilizarea computerului și automatizarea sunt
caracteristicile celei de-a treia faze a dezvoltării industriale a omenirii
(1950–2000). După aceasta, odată cu schimbarea secolului, țările dezvoltate au
pășit în faza a patra, cu multe și rapide schimbări de ordin tehnologic,
economic și social, pe care le trăim și pe care abia începem să le înțelegem.
Deși cunoscută în ultimele decenii, inteligența artificială va
intra cu adevărat în viața socială în următorii ani, iar de la relația
om–mașină – caracteristică fazei a treia, se va trece la relația mașină–mașină.Dispozitivele dotate cu inteligență artificială vor crea noi mașini, pe
care le vor folosi și controla, și care vor prelua sarcini care erau, până
acum, exclusiv rezervate oamenilor. Sistemele cibernetice vor fi conectate cu
cele fizice și lumea virtuală va interfera cu cea reală. Vor rezulta mari
câștiguri de productivitate și întreaga modalitate de producție va fi
schimbată.
Omenirea va trece prin rapida răspândire a inteligenței
artificiale, utilizarea pe scară largă a roboților, a sistemelor de producție
prin tipărire tridimensională, o mare dezvoltare a nanotehnologiei și a
științei materialelor, creșterea rolului biotehnologiei, a noilor forme de
stocare a energiei, a noilor forme de comunicare pe internet, cu conectarea
sistemelor industriale. Vor avea loc expansiunea norului digital (clouds),
generalizarea platformelor mobile cu aplicații care acoperă toate nevoile,
ramificarea și conectarea rețelelor digitale, care vor lucra prin sisteme
superioare de analiză a datelor și apariția unei elite tehnico-intelectuale,
care va inventa toate acestea și le va face să lucreze.
După Tom McKinsey de la Global Institute, introducerea
inteligenței artificiale va produce o dezvoltare de zece ori mai rapidă, de 300
de ori mai mare și de 3.000 de ori mai capabilă de transformări decât cea
rezultată din prima revoluție industrială („The Economist“, 25 iunie –1 iulie
2016). Sociologii, economiștii, futurologii și filosofii pun deja întrebări,
unele fără răspuns, neexistând încă date care să le susțină.
Se anticipează mari schimbări în piața muncii. Vor avea oamenii
soarta cailor, eliminați în prima revoluție industrială ? Este una dintre cele
mai frecvente întrebări ale omenirii, care exprimă anxietatea legată de
viitorul apropiat și încă necunoscut. Șomajul tehnologic a fost demult
anticipat de faimosul economist John Maynard Keynes și chiar de Karl Marx, care
a scris că „automatizarea este o trăsătură intrinsecă a dezvoltării
capitalismului, care va influența soarta proletariatului“. Multe tipuri
de profesiuni vor dispărea, mai ales cele care se bazează pe munca brută și
needucată. Un număr mare de oameni vor deveni dependenți de alocațiile sociale,
fără speranța de a găsi vreodată o slujbă, într-o lume în care îndemânările lor
nu mai sunt necesare. Inegalitatea socială va crește, totodată numărul celor
care plătesc taxe va coborî și odată cu el veniturile bugetare ale statului.
Carl Benedikt Frey și Michael Osborne de la Universitatea Oxford
anticipează că 47% din slujbele existente astăzi în SUA vor dispărea, ca urmare
a largii răspândiri a computerelor în economie. Bank of America Merrill Lynch
estimează că în anul 2025 costul anual al muncii va fi redus cu 9 trilioane de
dolari, prin folosirea inteligenței artificiale.
Inovația și descoperirile vor juca un rol important și vor
influența activitatea economică, tipul de produse, cererile consumatorilor,
educația, funcționarea societăților și relațiile internaționale. Învățarea în
sine va trece de la asimilarea de cunoștințe generale la învățarea profundă (deep
learning), de care nu toți tinerii vor fi capabili. Pe lângă
inegalitatea în ocupație, venituri și poziție socială, va surveni o inegalitate
în educație mai mare decât cea existentă în prezent.
Departe de a fi o lume paradisiacă în care toți sunt fericiți în
mod egal, societatea țărilor care intră în cea de-a patra fază a revoluției
industriale va fi nu numai diferită de cea contemporană prin multe elemente,
dar și una care va separa și mai mult diferite componente ale sale. Cât de
pașnică va fi această schimbare? Cum se va putea menține ordinea în viitoarea
organizare a societății?
Se mai pune întrebarea legată de rolul oamenilor în funcționarea
noii lumi. Unde vor fi ei de neînlocuit? Cum vor putea împărți fără conflicte
responsabilitățile cu supercomputerele și care decizii vor rămâne exclusiv
umane? De aici derivă o mulțime de alte întrebări legate de ce fel de schimbări
vom vedea în legislația socială, în organizarea și funcționarea forțelor de
ordine, a celor militare, în protecția statului și a indivizilor.
Există două moduri de a privi viitorul care se naște sub ochii
noștri. Unul este cel optimist, cu încredere în schimbările industriale de care
vor beneficia toți. Schimbările vor ridica nivelul de trai al tuturor și vor
crește siguranța, aducând un spor în durata vieții și în sănătatea oamenilor și
contribuind la îmbunătățirea mediului.Varianta pesimistă anticipează șomajul de
masă, beneficiile limitate la elita tehnico-intelectuală (plutocrația
tehnologică) și a părții superior dotate a populației, cu defavorizarea multor
altora – scenariu care va crea condițiile unor tulburări sociale.
Dacă ne amintim temerile
celor care au încercat să distrugă mașinile în anii primei revoluții
industriale (mișcarea Ludiților din Anglia, 1811–1813) și observăm cât de
greșită a fost reacția lor, ne vom îndrepta spre anticiparea încrezătoare a
viitorului care se apropie cu repeziciune, în multe privințe independent de ce am
putea alege noi.
