E un semn bun că
reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti acordă atenţie unui domeniu, sănătatea,
în care competenţele Bruxellesului sunt limitate. Dar, pentru că România se află
printre cele 16 state membre UE care au primit din partea Comisiei recomandări
specifice pentru acest domeniu, era firesc ca reformei medicale să-i fie alocată
o discuţie specială în cadrul conferinţei „Strategia Europa 2020 şi Semestrul
European – recomandări şi resurse“, desfăşurată miercuri, la Bucureşti.
Şase secretari de
stat din diferite ministere au participat la conferinţă, printre care şi
Francisc Iulian Chiriac, de la Ministerul Sănătăţii. Deşi domnul Chiriac nu se
ocupă personal de multe dintre temele abordate în cadrul discuţiei, şi asta s-a
văzut în prezentarea sa, este de apreciat disponibilitatea Ministerului Sănătăţii
de a trimite un înalt demnitar să ia parte la discuţia condusă de Angela
Blanco, reprezentantul Directoratului Comisiei Europene pentru Sănătate şi
Consumatori (DG Sanco). Printre realizările autorităţilor române menţionate în
documentul prezentat de trimisul DG Sanco au fost enumerate introducerea
pachetului de bază de servicii medicale, punerea la punct a cadrului legal
necesar evaluării tehnologiilor medicale (HTA), îmbunătăţirea finanţării
segmentului ambulatoriu, centralizarea anumitor licitaţii şi creşterea
fondurilor alocate asistenţei medicale primare.
Ne permitem să criticăm
includerea primelor trei aspecte în enumerarea realizărilor autorităţilor
române. Pachetul de bază aduce mai degrabă schimbări administrative convenabile
autorităţilor şi nu exagerăm dacă l-am compara cu un fond de ten aplicat pe faţa
plină de probleme a sistemului medical românesc. Nu detaliem pentru că trebuie
să menţionăm că acel cadru legislativ al HTA dezvoltat în perioada mandatului
lui Eugen Nicolăescu nu este funcţional în prezent, actualul ministru luând
decizia (îndreptăţită, credem) de a-l reface. Rămâne însă să vedem care va fi
noul rezultat.
Cât despre îmbunătăţirea
finanţării serviciilor din ambulatoriu, în lipsa unei prezenţe notabile a
clinicilor de stat în acest segment, aceasta va duce la cuplarea directă a
fondurilor publice la interesele private din sistem. Deşi practicăm prezumţia
de nevinovăţie, experienţa a 20 de ani de corupţie românească ne-a învăţat că o
astfel de cuplare este foarte apetisantă pentru anumiţi actori. Bănuiam că nu
aceasta a fost intenţia iniţială a Comisiei Europene atunci când a făcut
recomandarea întăririi segmentului ambulatoriu şi, de altfel, doamna Angela
Blanco ne-a confirmat presupunerea. Este un exemplu clasic despre cum o bună-intenţie
a Bruxellesului se poate transforma în cu totul altceva după ce este trecută
prin iarba încâlcită de la Bucureşti.
Trimisul DG Sanco a
menţionat mai mulţi indicatori pe care se va baza evaluarea din 2015 a Comisiei
Europene în privinţa reformelor din sănătatea românească: nivelul
cheltuielilor, anumiţi indicatori de sănătate ai populaţiei (mortalitatea
infantilă printre ei), numărul de paturi şi durata medie de internare şi
indicatori farmaceutici. Deşi am fi fost curioşi să aflăm mai în detaliu la ce
se referă acest ultim indicator, prezentarea DG Sanco nu a adus menţiuni
suplimentare.
„Acceleraţi reformele
din sănătate pentru a-i creşte eficienţa, calitatea şi accesibilitatea,
inclusiv pentru oamenii dezavantajaţi sau din comunităţile izolate“, transmite
Comisia Europeană guvernului de la Bucureşti. „Creşteţi eforturile pentru a
reduce plăţile informale, inclusiv printr-o administrare corectă şi un control
al sistemelor“. Nu putem decât să ne bucurăm că problema endemică a plăţilor
informale este atât de clar subliniată în documentul Comisiei Europene dar, pe
de altă parte, ne temem de cum va fi aplicată această recomandare odată ajunsă
la Bucureşti.
Cea
mai firească şi elegantă modalitate de a reduce acest fenomen rămâne creşterea
salariilor pentru toţi medicii (nu doar pentru o parte din rezidenţi şi cu o
sumă mică). Guvernul Ponta, ca şi guvernele anterioare, nu este dispus să ia o
astfel de măsură, iar Colegiul Medicilor nu a reuşit să exercite o presiune
suficientă pentru a obliga autorităţile să facă ceea ce ar fi de bun-simţ.
Astfel că, în prezent, pe lângă salariul de la stat şi veniturile obţinute în
privat, o parte semnificativă din venitul unui medic român provine din plăţi
informale. Simpla stârpire a acestora, fără ca golul rămas să fie înlocuit
corespunzător, nu va duce la altceva decât la creşterea exodului medicilor
români atraşi de veniturile oneste oferite în vestul Europei. Suntem aşadar în
mijlocul unui cerc vicios atât pentru medici, cât şi (mai ales) pentru pacienţi.
Ar exista soluţii pentru ruperea acestui cerc vicios, dar veniturile acelui 10%
din medicii români care câştigă colosal de bine ar suferi. „Viaţa medicală“ a
abordat în mai multe rânduri acest subiect şi de aceea nu mai insistăm aici,
dar remarcăm că documentul Comisiei Europene nu oferă nici măcar un capăt de
soluţie.
Două absenţe notabile
şi grăitoare din documentul prezentat miercuri la Bucureşti de trimisul DG
Sanco. În primul rând, necesitatea creşterii finanţării din bugetul de stat a
sistemului medical. Omisiunea se explică prin logica pro austeritate care încă
bântuie holurile Comisiei Europene. Lipseşte şi orice referire la problema
emigraţiei medicilor români spre Vest, fenomen care multiplică vulnerabilităţile
şi aşa numeroase ale României în această zonă. Explicabilă absenţă, căci
principiul liberei circulaţii a forţei de muncă este sacrosanct pentru Comisia
Europeană.
Fără iniţiativa
reprezentanţei Comisiei Europene în România, toate aceste obiecţii şi critici
constructive, generate de experienţa nemijlocită „din teren“, ar fi rămas
necunoscute funcţionarilor de la Bruxelles. Ne rămâne doar să sperăm că, odată
dialogul început, vor exista şi urechile dispuse să asculte.
