Prin
Ordonanţa de urgenţă nr. 2 din 29 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial
nr. 104 din 11 februarie 2014, au fost aduse mai multe modificări şi completări
Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi altor acte
normative vizând instituţii şi organisme publice cu atribuţiuni, competenţe sau
obligaţii în cadrul sistemului sanitar.
Printre
completările aduse legislaţiei în domeniu semnalăm definirea şi reglementarea
noţiunii de protocoale standardizate la nivel naţional, acestea fiind
documentele elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii
cu consultarea societăţilor medicale de profil şi cu avizul Colegiului
Medicilor din România, cu rol operaţional, care structurează transpunerea la
nivel naţional a recomandărilor pentru practica clinică, dezvoltate în mod
transparent şi sistematic prin metodele medicinii bazate pe dovezi, cu scopul
orientării deciziei privind intervenţiile în sănătate.
Principiile
aflate la baza asistenţei de sănătate publică se completează cu noi direcţii
(pe cât de complexe, pe atât de dificil de implementat, având în vedere
experienţele mai noi sau mai vechi): creşterea capacităţii de răspuns la
calamităţi, dezastre şi situaţii de urgenţă, inclusiv cele determinate de
schimbările climatice; evaluarea impactului la nivelul tuturor sectoarelor de
activitate ce influenţează determinanţii stării de sănătate; abordarea
intersectorială pentru sănătate prin acţiunea coordonată a tuturor instituţiilor
în vederea îmbunătăţirii sănătăţii populaţiei.
Sunt
introduse noi dispoziţii vizând asistenţa medicală ambulatorie de specialitate,
reglementându-se detaliat asistenţa asigurată prin servicii medicale clinice,
paraclinice şi de medicină dentară, obiectivele acestora fiind furnizarea de
servicii preventive, stabilirea diagnosticului şi efectuarea tratamentului în
regim ambulatoriu în vederea protejării, menţinerii sau îmbunătăţirii stării de
sănătate a populaţiei, dar şi asigurarea continuităţii de diagnostic şi
terapeutice a serviciilor de sănătate, prin integrare verticală cu asistenţa
medicală primară şi cu cea spitalicească.
Norme
specifice noi regăsim şi în domeniul asistenţei medicale transfrontaliere,
stabilindu-se astfel cadrul general de facilitare a accesului la asistenţă
medicală transfrontalieră sigură şi de înaltă calitate şi promovarea cooperării
în domeniul asistenţei medicale între România şi statele membre ale Uniunii
Europene.
Totodată,
este stabilit un cadru legal şi instituţional unitar pentru controlul
dispozitivelor medicale puse în funcţiune şi utilizate, precum şi pentru
controlul activităţilor de comercializare, distribuţie şi de prestări de
servicii în domeniul dispozitivelor medicale.
La
nivel instituţional, se vor produce unele modificări. Până la 11 mai 2014, Agenţia
Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale se reorganizează prin
divizare în Agenţia Naţională a Medicamentului şi în Agenţia Naţională de
Achiziţii, Dispozitive Medicale şi Investiţii în Sănătate, prin hotărâre a
Guvernului. De asemenea, tot până la acea dată, Institutul Naţional de Sănătate
Publică se reorganizează, prin hotărâre a Guvernului, prin divizare parţială şi
preluarea activităţii, personalului şi patrimoniului Centrului Naţional pentru
Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii
de către Agenţia Naţională de Achiziţii, Dispozitive Medicale şi Investiţii în
Sănătate. Tot până la 11 mai 2014, Şcoala Naţională de Sănătate Publică,
Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti se reorganizează prin
divizare parţială şi preluarea unor activităţi de către Ministerul Sănătăţii şi
structurile de specialitate ale acestuia.
Pe
lângă abrogarea Legii nr. 178/2000 privind produsele cosmetice la 13 martie
2014 şi a Legii nr. 176/2000 privind dispozitivele medicale odată cu intrarea
în vigoare a noilor norme (inclusiv a celor metodologice aplicabile), se aduc
modificări şi completări şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012
privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice
centralizată, aprobată cu completări prin Legea nr.184/2013.
Se
mai modifică şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2010 privind
reglementarea unor măsuri în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu
modificările ulterioare, stabilindu-se că numărul maxim de posturi din sistemul
de asigurări sociale de sănătate este de 3.286, din care 296 de posturi pentru
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (inclusiv preşedintele) şi 2.990 de
posturi pentru casele de asigurări de sănătate.
Complexitatea
şi multitudinea nuanţărilor reglementărilor modificate şi completate prin OUG
nr. 2/2014 nu ne permite o tratare exhaustivă în cadrul acestei rubricii, dar
recomandăm persoanelor interesate o lectură amănunţită a acestui act normativ.