În România, infecţia HIV/SIDA prezintă particularităţi faţă de epidemiile prezente în alte ţări central şi est-europene. Specificitatea epidemiei constă în incidenţa ridicată la copiii infectaţi cu virusul HIV la sfârşitul anilor ’80, numărul maxim de cazuri fiind înregistrat la începutul anilor ’90. În aceeaşi decadă, incidenţa HIV la populaţia adultă a fost mică, crescând ulterior prin transmitere heterosexuală.

   Conform datelor înregistrate la Compartimentul pentru Monitorizarea şi Evaluarea Infecţiei HIV/SIDA în România, din cadrul Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Prof. dr. Matei Balş“, la 1 decembrie 2010 se înregistrau 16.522 de cazuri cumulative HIV/SIDA, din care în viaţă 10.294. Estimările cele mai recente făcute de UNAIDS (decembrie 2009) plasează numărul de persoane care trăiesc cu HIV/SIDA în România în intervalul 12.000–16.000. Diferenţa dintre numărul celor diagnosticaţi şi estimarea citată este relativ mică, în comparaţie cu alte ţări central şi mai ales est-europene. Prevalenţa la adulţi este estimată ca fiind sub 0,1%, la 1 decembrie 2010.

   În prezent, România are un număr mare de supravieţuitori, cu vârste între 19 şi 24 de ani, aparţinând cohortei 1987–1990 (peste 6.000) şi, în acelaşi timp, cel mai mare număr de persoane infectate cu HIV/SIDA în viaţă aflate în tratament specific antiretroviral, raportat la numărul total al persoanelor bolnave (peste 7.000). Datorită aplicării corecte a terapiei antiretrovirale, rata medie de supravieţuire a crescut de la trei luni, în perioada 1990–2000, la 86 de luni în prezent. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.