Achiziţiile
publice directe. Prin
Legea nr. 193 din 26 iunie 2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 387 din 28
iunie 2013 a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2012 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. În
realitate au fost aduse unele schimbări majore asupra legislaţiei achiziţiilor
publice în sensul că au fost crescute pragurile valorice pentru care se poate
face achiziţie directă şi anume 30.000 de euro exclusiv TVA pentru fiecare
achiziţie de produse ori servicii şi respectiv 100.000 de euro exclusiv TVA
pentru fiecare achiziţie de lucrări, acestea realizându-se pe bază de document
justificativ.
Totodată
a fost înlăturată din definirea ca autoritate contractantă „orice regie autonomă
sau companie naţională/societate comercială cu capital integral ori majoritar
deţinut de o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a) a
art. 8 din OUG 34/2006 adică oricare organism al statului – autoritate publică
sau instituţie publică care acţionează la nivel central ori la nivel regional
sau local, sau de către un alt organism de drept public“. Concomitent, pentru a
nu lăsa nereglementat acest sector important al economiei naţionale, a fost
introdusă obligativitatea pentru aceste entităţi, adică regiile autonome
sau companiile naţionale/societăţile comerciale care nu se încadrează în
prevederile art. 8 sau 9 din OUG 34/2006, dar al căror capital integral ori
majoritar este deţinut de un organism al statului, pentru atribuirea
contractelor de furnizare/prestare de servicii/execuţie de lucrări a căror
valoare estimată depăşeşte pragul prevăzut pentru achiziţii directe, să
elaboreze norme procedurale interne care să asigure respectarea principiilor
nediscriminării şi egalităţii de tratament, transparenţei, proporţionalităţii şi
recunoaşterii reciproce. Normele procedurale interne vor fi aprobate de către
autoritatea tutelară.
În
cazul în care autoritatea contractantă constată din oficiu că sunt necesare
clarificări cu privire la documentaţia de atribuire, fiind în acelaşi timp pusă
în imposibilitate de a respecta termenul prevăzut pentru răspunsul autorităţii
contractante la aceste solicitări de şase zile înainte de data-limită stabilită
pentru depunerea ofertelor, iar prin clarificarea adusă se modifică informaţiile
deja publicate, se afectează modul de elaborare a ofertelor şi devine necesară
publicarea unei erate, situaţia astfel creată poate determina aprecierea că au
fost săvârşite abateri grave de la prevederile legislative.
În
privinţa angajamentelor ferme pentru acordarea susţinerii financiare sau a
celei tehnice şi profesionale s-a eliminat obligativitatea de a fi formulate în
formă autentică, notarială. Iar asupra certificărilor respectării standardelor
de asigurare a calităţii, precum şi a celor de protecţie a mediului s-a
clarificat că acestea nu pot face obiectul susţinerii acordate de către o
altă persoană.
Dacă
până acum, o ofertă era apreciată ca având un preţ aparent neobişnuit de scăzut
în raport cu ceea ce urmează a fi furnizat 70% din valoarea estimată a
contractului sau mai puţin de 85% decât media aritmetică a ofertelor (depinzând
şi de numărul de ofertanţi), acum s-a fixat un prag unic, preţul ofertat, fără
TVA, reprezintă mai puţin de 80% din valoarea estimată a contractului
respectiv. Tot asupra preţului aparent scăzut, dar în raport cu situaţia unui
ajutor de stat acordat ofertantului, acesta are la dispoziţie un termen minim
de trei zile, în care trebuie să demonstreze, că ajutorul de stat a fost
acordat în mod legal, în caz contrar autoritatea contractantă în urma solicitării
clarificărilor poate respinge o oferta. Până acum, legiuitorul reglementase că
termenul era unul „rezonabil“, ceea ce lăsa loc la interpretări.
Prin acest act
normativ au mai fost aduse modificări asupra nivelului unora dintre amenzile
aplicabile contravenţiilor şi au fost eliminate dispoziţiile ce confereau
dreptul Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor
Publice de a solicita instanţelor de judecată nulitatea contractelor de achiziţie
publică.
Achiziţiile centralizate în sistemul sanitar. Semnalăm cu această
ocazie publicarea în Monitorul Oficial nr. 411 din 8 iulie 2013 a Deciziei nr.
320 din 19 iunie 2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii
pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind
desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată,
prin care a fost respinsă sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Legii
pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind
desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată,
formulată de 80 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Uniunii
Democrate Maghiare din România, Partidului Democrat Liberal şi Partidului
Poporului – Dan Diaconescu.
Nu vom detalia în paginile acestei reviste
temeiurile de drept şi de fapt care au determinat invocarea excepţiei de
neconstituţionalitate, cât şi cele ce au stat la baza motivării respingerii
acesteia de către instanţa constituţională, recomandând însă celor pasionaţi în
domeniu lecturarea atentă a acestora, mai ales că a existat şi o „opinie
separată“ din partea dnei judecător Mona-Maria Pivniceru, de curând numită în acest înalt for, dar care la
vremea aprobării ordonanţei de urgenţă vizate era ministrul justiţiei în
respectivul guvern.
