Doza de ficțiune: „Pata oarbă”, poezie de Așer Negoi 

Doza de ficțiune: „Amnezia”, poezie de Așer Negoi 

Doctore! 

I. 
Am fost la medic și i-am spus 
Scoate din mine tot ce-i în plus! 
Nu am odihnă, nu mănânc și nu dorm 
Lumea asta nebună eu încerc s-o transform 
Văd dincolo de nori, văd prin suflete 
Simt durerea, aud bocete!  
Scoate, scoate din mine tot  
Nu vreau să mai simt, fă-mă robot!  
Vezi! în aripa dreaptă am un spin  
Lasă-l acolo să-mi amintesc... viaţa-i un chin 
De ce te uiţi? Ești doctor, fă ce-ţi spun 
Că n-am venit degeaba. Îţi propun 
Ca din ce mai găsești în funcţiune 
Să faci un curcubeu, un fel de minune. 

II. 
Doctore, m-am îmbolnăvit subit 
(Sub anestezic continuu am vorbit) 
Simt în mine un mecanism hodorogit 
Care bate, trosnește, 
Ca-ntr-un perete lovește  
Parcă-i un clopot într-o biserică veche 
Am tot luat leacuri după ureche, 
Dar uite că nu s-a vindecat, 
Ba chiar mai tare-mi pare stricat. 
Huruie, scârţâie, se prăbușește 
Nici nu mai știu la ce-mi folosește 
Am pus mâna s-ascult de ce s-a oprit 
Pentru o clipă am înlemnit.  
Așa se termină toate fără să știm  
Și nu apucăm nici să trăim. 
Dragostea ni se pare un film fantastic 
Doctore, suntem oameni din plastic? 

III. 
Operaţia a durat vreo trei zile ca-n basme 
Dar în mintea mea erau numai fantasme  
Mi-au răsturnat sufletul și l-au scuturat 
Era prăfuit de-atâta căutat 
Când m-am trezit, medicul zâmbea mulţumit 
Semn bun, mă gândeam, visul mi l-a-mplinit. 
Confuză, i-am spus printre alte cuvinte: 
Ce-ai făcut? Lumea e tot ca-nainte! 
Văd bine, nimic n-ai schimbat  
De ce râzi, nebun de legat? 
Mai mult de-atât nu pot să-ţi mai fac 
Inima ta nu suportă grefă sau ac  
E așa cum ai spus: bolnavă,  
Dar te asigur, sănătatea-i otravă...  
Pentru sufletul tău... am făcut ce-am știut mai bine și eu 
Așa cum ai cerut: ţi-am pictat curcubeu.

IV. 
Ce pot cere mai mult? El mi-a dat  
Un suflet vărgat: roșu, verde, frumos colorat 
Acum lumea-mi pare o prigorie  
O scenă deschisă, iluzorie 
Un loc unde actorii cântă, dansează 
Un loc unde poeţii visează 
E o lume nebună, cum a fost înainte 
O joacă pentru fachirii-n roșii veșminte 
Arde în suflete dorinţa de viaţă  
Ce iese cu greu din carcasa de gheaţă. 
Puteam cere mai mult, n-am știut  
De necunoscut, recunosc, m-am temut 
Am trăit tot mereu într-o lume nebună 
Mi-am hrănit ani la rând inima cu minciună. 

V. 
Întrebări fără rost ce în mine se-adună 
Un poet visător, într-o lume nebună. 

Doza de ficțiune: „Precauții oratorice”, poezie de dr. Anda Maria Neagoe 

Doza de ficțiune: „Spontan”, poezie de dr. Anda Maria Neagoe 

Pentru a participa la selecţie, puteţi trimite microficţiuni la adresa florentina@revistadepovestiri.ro. 

Autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea în Viața Medicală și pe site-ul www.viata-medicala.ro.