Una dintre propunerile făcute de Ioana Ciocan, iniţiatoarea și coordonatoarea acestui proiect, se intitulează, incitant și misterios, „Muzeul secret”. Expoziţia s-a bucurat și de viziunea curatorială a Leliei Rus Pîrvan, directorul Muzeului de Artă Constanţa.

De pe malul Dunării, din comuna Topalu, au sosit la București mai multe tablouri și sculpturi provenind de la singurul muzeu de artă de la sat din întreaga Românie – Muzeul de Artă „Dinu și Sevasta Vintilă”. Surpriza a venit din descoperirea faptului că aceste nume aparţineau unui cuplu de învăţători din satul aflat la 80 de kilometri de Constanţa. Ei au fost părinţii celui căruia îi datorăm acest adevărat tezaur naţional, medicul ginecolog Gheorghe D. Vintilă (1898-1978).

Se întregește în acest fel salba de colecţii de artă pe care colegii noștri de breaslă le-au alcătuit în secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea și care au avut mai apoi marea generozitate de a le dona comunităţii. Colecţia Dr. Gheorghe Vintilă era alcătuită din 340 de opere de artă, din care 228 de tablouri, sculpturi și lucrări de grafică au fost donate în 1960 satului natal, pentru a se constitui în fondul unui muzeu menit să ducă mai departe numele și amintirea părinţilor săi. Muzeul din Topalu aparţine administrativ de Muzeul de Artă Constanţa. El este unicat prin faptul că găzduiește nume dintre cele mai mari ale artei românești într-un spaţiu din mediul rural. Alte 50 de tablouri au fost ulterior donate direct muzeului constănţean, care se afla în acea perioadă la început de drum.

De la medic la muzeograf

Selecţia de lucrări pe care o vedem la București include nume precum Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Samuel Mützner, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu ș.a. Ea este organizată în câteva secţiuni cronologice (Modernitatea înainte și după Marele Război, Perioada postbelică) sau tematice (Grupul celor patru: Tonitza, Dimitrescu, Șirato, Han). Sunt evidenţiate din loc în loc, prin etichete detaliate, lucrările de mai mare însemnătate. Alături de ele, descoperim și mari panouri explicative, cu fragmente din jurnalul doctorului Vintilă (căruia îi regăsim fotografia, parcursul profesional și câteva obiecte personale în ultima sală). Totodată, putem afla și detalii legate de viaţa sa, de legătura cu mediul artistic și consideraţiile sale despre artă, precum și despre colecţionism în general.

Atât de mare i-a fost dragostea pentru creaţia artistică, încât, după pensionarea din activitatea de medic, a mai lucrat câţiva ani ca muzeograf la Constanţa, în cadrul Secţiei de sculptură „Ion Jalea”. Modul său de îmbinare a profesiei medicale cu arta poate fi un model de vieţuire întru frumos pentru tinerele generaţii de discipoli ai lui Hipocrate.