Rând
pe rând, în timpul facultăţii, idolii mei au murit până n-a mai rămas (aproape)
niciunul. Au căzut ca Icar în mizerie din poziţia de autoritate cu care fuseseră
investiţi de mintea mea de cirac. Numele nu le voi spune. Pe multe am ales, sanitar,
să le uit. Mai bine să nu mai ştii de oamenii ale căror păcate a trebuit să (...)
Nu
voiam să mă fac doctor, nu îi fusesem în preajmă îndeajuns ca să pot vorbi de o
„comuniune de idei“, de simpatii şi idiosincrazii împărtăşite. Îl contemplam, aşadar,
de la oarecare distanţă, cu admiraţia şi afecţiunea timidă pe care le resimt
uneori tinerii dinaintea unui adult impozant. Simţeam, în modul lui de a (...)
L-am
întâlnit pe Dan Setlacec când devenise demult o legendă. Nu puteai să vorbeşti,
în anii ’60, de chirurgi şi chirurgie sau să rosteşti numele „Fundeni“, fără să-ţi
vină automat în minte cel al lui Dan Setlacec. Eminescu spune undeva în
manuscrise că există oameni care, prin felul în care lucrează, onorează (...)
În
vara anului 1967, am luat o rotaţie de intern la Clinica de Chirurgie a
Spitalului Fundeni, care – la acea vreme – avea două secţii: una de chirurgie
cardiovasculară, cu şef de secţie dr. Ilie Pavelescu, alta de chirurgie generală,
cu şef de secţie conferenţiar dr. Dan Setlacec. În prima parte a stagiului meu,
am fost (...)
Dan…
ce îmi sugerează acest prenume? Rude, prieteni sau cunoştinţe? Cronologic,
primul Dan cunoscut de mine este vărul meu, Dan Basiliade, rudă de bună seamă.
Al doilea este Dan Finţescu, prieten din copilărie, fiul unui coleg de liceu al
tatălui meu la Liceul „Carol“ din Craiova. Al treilea este Dan Setlacec, (...)
Nimic
nu prevestea nenorocirea în acea dimineaţă splendidă de mai, nici chiar
programul meu operator, care nu părea complicat. Dacă era ceva dificil în ziua
mea de lucru care abia începea, acel ceva era chirurgul. Un şef de clinică
exigent, greu de mulţumit, intolerant la întârzieri, erori, neglijenţe,
ultimele trei posibile (...)
Chiar
în acea zi am luat legătura cu câţiva buni prieteni ai profesorului şi ai mei
care lucrau la televiziune. M-am gândit că ar trebui să se facă un anunţ, că
dispariţia lui nu poate trece neobservată şi că ar fi cazul de ceva mai mult
decât de obişnuitele anunţuri în ziare. Cine mai citeşte ziare în ziua de (...)
Se
împlinesc cinci ani de când profesorul Dan Setlacec a trecut într-o lume mai
bună. Bustul său continuă să ocrotească Spitalul în care a lucrat cea mai mare
parte a vieţii şi clădirea în care se află Centrul de chirurgie generală şi
transplant hepatic „Dan Setlacec“. Încă din timpul vieţii, Profesorul era deja
mândru (...)
În
ianuarie 1952 eram student la Medicină, în vacanţa de iarnă, şi mergeam cu
trenul la Pucioasa. Mi-am luat ceva de citit în tren, o revistă de chirurgie,
unde am dat peste un articol despre chirurgia stenozei mitrale, al cărui autor
principal era dr. Dan Setlacec de la Spitalul Colţea, clinica de chirurgie a
profesorului (...)
În
urmă cu câteva zile am purces pe str. Mendeleev spre a descoperi locul în care
se retrăgea profesorul Setlacec după epuizantele ore petrecute în spital, spaţiul
în care îşi întâmpina numeroşii prieteni. La numărul 26, în interiorul unei curţi
pline cu pisici şi verdeaţă, pe un bloc vechi este montată o placă pe care (...)
Stimate
Domnule Primar,
Supunând
atenţiei dumneavoastră faptele de mai jos, am un mare noroc şi – sper – o şansă,
tocmai pentru că, înainte de a fi Primarul Capitalei, sunteţi medic.
Sunt
multe locuri frumoase sau de valoare istorică în Bucureşti. Sunt altele care au
şi calităţi ce le conferă personalitate şi (...)
• „A fost un mare chirurg român.“ (Mădălina,
studentă, anul V)
• „Doar că a fost medic.“ (Cristina,
studentă, anul V)
• „Nimic.“ (Cristina, rezident anul VI)
• „Nu cunosc numele.“ (Anca, rezident anul I)
• „Un mare chirurg.“ (Otilia, studentă,
anul V)
• „Ştiu că i-am văzut numele (...)
Pe
la noi, prin anii ’80, au apărut copiii cu cheile de gât. Expresia ar putea fi
marca unei generaţii dezvoltate în condiţii discutabile. Aceştia au fost copiii
obligaţi mai mereu să se descurce. Ei sunt ultima generaţie care a trimis bileţele
ori scrisori, care putea citi doar pe cărţi între coperte şi pentru (...)
Proteinele
şi preeclampsia
Şcoala românească de medicină produce (şi)
specialişti de mare valoare, însă potenţialul acestora este rareori valorificat
ulterior în România. Nu puţini sunt însă medicii care, odată ajunşi în ţări
civilizate, cu sisteme de sănătate bine organizate, reuşesc să facă (...)
Efortul fizic reprezintă unul dintre
multiplii stimuli non-farmacologici şi non-imunologici care pot provoca
episoade de obstrucţie a căilor aeriene la pacienţii cu astm. Activitatea fizică
este unul dintre cei mai des întâlniţi factori precipitanţi ai simptomelor
acute de astm, în practica medicală, ocupând locul al (...)
Clinicienii care îngrijesc pacienţii cu boli
incurabile grave sunt expuşi la un risc crescut de diminuare a stării personale
de bine, incluzând stresul moral, „compassion
fatigue“, sindromul burnout. Acesta din urmă este definit ca „pierdere
progresivă a idealismului, energiei şi scopului propus, experimentată de (...)
În
mai toate ştiinţele, evoluţia conceptelor cunoaşte o curgere continuă către
progres, în care panorama prezentului se face de pe o terasă la care s-a ajuns,
urcând de-a lungul secolelor, treaptă cu treaptă. E vorba, desigur, de trepte
de înţelegere a fizicului şi fenomenelor generate de mişcarea acestuia. (...)
Conferinţa Asociaţiei Europene de
Psihosomatică Medicală (EAPM) – prima desfăşurată în Europa de Est, potrivit
preşedintelui asociaţiei, prof. dr. Wolfgang Söllner –, a avut loc la Sibiu, la
finalul lunii trecute. Pornind de la genericul „Îngrijeşte şi vindecă”, ediţia
de anul acesta a adus împreună (...)
Cea
de-a 19-a ediţie a conferinţei Wonca
Europe, care s-a desfăşurat între 2 şi 5 iulie la Lisabona, s-a dovedit a fi,
anul acesta, un eveniment cumva deosebit faţă de ediţiile anterioare. Poate
vecinătatea cu locul de unde navele lui Vasco da Gama au plecat cândva în
necunoscut, poate briza oceanului pătrunzând (...)
În urmă cu trei ani, dr. Mădălina Rusu a
început să lucreze la Spitalul Municipal din Mangalia. Pentru localnici, asta a
însemnat că nu mai erau nevoiţi să meargă până la Constanţa pentru o consultaţie
de specialitate. Pentru medicul dermatolog, a reprezentat întoarcerea acasă,
după cinci ani de rezidenţiat la Bucureşti. (...)
Pentru tagma
cititorilor, apariţia unei cărţi conţine o şansă latentă de bucurie sau de
surpriză. Volumul Cărări de lumină, pe care Sabina
Neguţ îl publică în acest an, beneficiază şi el de asemenea auspicii, deşi
suferă, direct sau indirect, cel puţin un asalt exact de acolo de unde nu ne-am
aştepta, adică de la (...)
Pe stradă, o mireasă de culoare pare că a dezertat de la propria nuntă,
incomodată de rochia albă cu voal, lângă un zid pe care scrie Traduceri
legalizate, Apostile. Dintr-un gang ne fixează trei pisici vigilente, aşezate
ca pentru portret. O vitrină etalează manechine perfecte în jeanşi slim, cu
capete din pungi de (...)
RSS
ISSN 1583-8862
