Anual, în România se înregistrează un număr constant de cazuri de malarie și boli mai rare, care necesită internare. Primele cazuri apar primăvara, iar curba maximă este atinsă în preajma Sărbătorilor de iarnă, când foarte mulţi dintre cetăţenii români călătoresc în zone tropicale, explică conf. dr. Simin Florescu, medic primar Boli infecţioase, manager al Spitalului de Boli Infecţioase și Tropicale „Dr. Victor Babeș”: „Pentru a evita îmbolnăvirea în urma călătoriei, este necesar ca turistul și medicul de specialitate să devină «parteneri de călătorie», adică turistul să vadă în profesionist un om care dorește să-l ajute să nu se mai îmbolnăvească”.

De la începutul acestui an în Spitalul „Victor Babeș” au fost internaţi șase pacienţi cu malarie, dintre care unii cu o formă severă. De asemenea, au mai fost cazuri de pacienţi cu febră Dengue, precum și trei-patru cazuri cu leishmaniaza viscerală, a adăugat aceasta. „În ceea ce privește cazurile de leishmaniazăcutanată, este vorba de cetăţeni români care au călătorit în America Centrală și de Sud, dar și în Spania. Tot de la începutul lui 2023, am mai avut și alte două-trei cazuri de miază, o boală tropicală spectaculoasă, dar nu foarte gravă. În această afecţiune, anumite tipuri de muște înţeapă și își depun ouăle subcutanat, iar în leziunea respectivă se formează larve care apar după un timp la suprafaţa pielii”, a precizat conf. dr. Simin Florescu. Bolile diareice după o călătorie sunt și ele frecvente și trebuie investigate amănunţit pentru un tratament corect.

Tratamentul nu se face „după ureche”

Totodată, viitorul călător trebuie să primească recomandări foarte clare de la medicii de specialitate, iar prevenţia nu trebuie făcută „după ureche” sau de pe site-uri incerte, pentru că s-ar putea să fie incorectă, incompletă, iar protecţia să fie doar parţială sau deloc: „La malarie, care la noi în ţară este cea mai frecventă dintre aceste boli «de import», riscul de forme severe și chiar forme letale apare, bineînţeles, la cei care nu au luat profilaxie. În plus, dacă pacienţii nu se prezintă la doctor și nu primesc diagnosticul și tratamentul corecte în primele cinci zile de la debutul bolii, riscul de evoluţie severă crește. Dacă vin la spital după șase, opt sau chiar nouă zile de când a debutat boala, noi deja îl considerăm pacient cu risc înalt”.

Românii care pleacă în străinătate trebuie să conștientizeze că profilaxia în vederea călătoriei trebuie făcută cu o perioadă înainte de excursia respectivă. „Ne confruntăm prea des cu situaţia în care călătorii vin și spun: «Mâine am avion, trebuie să fac azi vaccinul!». Aceste vaccinuri trebuie făcute cu 3-4 săptămâni înainte, din două motive. Primul – să devină eficient, deoarece formarea anticorpilor necesită măcar 10-14 zile ca să fie la nivel optim pentru protecţie. În al doilea rând, pentru că,  dacă este să apară niște efecte secundare din cauza vaccinului (de exemplu, frisoane sau febră), nu este o plăcere să pleci în vacanţă cu aceste probleme de sănătate”, a punctat medicul specialist.

În ultima perioadă, însă, oamenii au început să înţeleagă că este bine să facă din timp vaccinurile necesare, a adăugat conf. dr. Simin Florescu: „Inclusiv agenţiile de turism au început să înţeleagă, și, cel puţin când este vorba de zone cu foarte mare risc – mă refer în special la Africa Subsahariană –, au această iniţiativă de a-și trimite turiștii înainte de plecare să-și facă profilaxia necesară. Majoritatea bolilor «de import» sunt ori prevenibile prin diverse mijloace, ori boli curabile, dacă prezentarea la doctor se face rapid”.

Vaccinul anti-malaric nu este destinat călătorilor

Aceasta a ţinut să prezinte și câteva informaţii mai recente cu privire la posibilitatea de vaccinare pentru prevenirea infectării cu malarie sau alte boli tropicale. „Pentru febra Dengue s-a preparat un vaccin, dar care deocamdată este recomandat doar persoanelor care trăiesc în zone endemice, și mai puţin călătorilor.” În prezent există și un vaccin anti-malaric, recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, însă acesta nu este destinat călătorilor. 

„Este recomandat numai pentru copiii cu vârsta între 2 și 5 ani din zonele malarigene, respectiv Africa Subsahariană, zonele cu transmitere mare a malariei, dar nu pentru adulţi și nici pentru călători. Așadar, posibilităţile de vaccinare sunt limitate. În plus, să nu uităm că există o singură boală infecţioasă care a fost vreodată eradicată, și aceasta este variola. Drept urmare, nu trebuie să lăsăm garda jos”, a subliniat managerul de la „Victor Babeș”.

Un capitol mai problematic îl constituie însă procurarea medicaţiei împotriva malariei: „Întâmpinăm destul de multe greutăţi la procurarea acestor medicamente, însă cu ajutorul Ministerului Sănătăţii, al Agenţiei Naţionale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și al CN Unifarm SA reușim să ţinem situaţia sub control, adică să avem ce medicamente ne trebuie”.

Tot mai mulţi români călătoresc în scop profesional în Asia

Dincolo de turiștii „clasici”, există și alte tipuri de călători care trebuie avuţi în vedere, a arătat prof. dr. Adriana Hristea, medic primar Boli infecţioase în cadrul Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Prof. Dr. Matei Balş”: „Există călători în scop profesional, iar numărul românilor care se deplasează, de exemplu, în scop profesional în Asia sau în Africa este în creștere. De asemenea, tot în categoria de «călători» intră și militarii în misiuni, diplomaţii, persoane în misiuni umanitare, emigranţi, refugiaţi, călători pentru turism medical. Din acest motiv, cineva care practică Medicina de călătorie ar trebui să aibă cunoștinţe despre riscurile în diverse destinaţii, pentru variate tipuri de călători”.

Potrivit acesteia, riscul de îmbolnăvire ţine, pe de o parte, de călătorie (destinaţia, durata călătoriei – riscul tinde să fie mai mare pentru călătorii mai lungi; itinerarul sau condiţiile de călătorie – cu rucsac în spate sau în resort de patru stele) și, pe de altă parte, de călător: „Sunt mai predispuși la îmbolnăviri sau la forme mai severe de îmbolnăvire cei cu vârste extreme (copiii foarte mici sau vârstnicii), cei cu condiţii de imunodepresie sau boli cronice care se pot decompensa într-un mediu nefamiliar din perspectiva îngrijirilor de sănătate, gravidele, expatriaţii. Toate aceste persoane reprezintă ceea ce numim «categorii speciale de călători»”.

O categorie aparte o reprezintă și emigranţii sau urmașii acestora, care merg să-și viziteze rudele sau prietenii în ţara de origine. „În România, numărul acestora nu este încă foarte mare, dar în viitor foarte probabil că va crește și, secundar, [vor spori] problemele de sănătate ale lor. De pildă, cineva care a emigrat în România dintr-o ţară cu endemie de malarie va pierde după câţiva ani de ședere în afara ţării de origine o oarecare imunitate pe care a avut-o trăind acolo. Mergând în vizită fără mijloace de protecţie specifice va avea un risc de îmbolnăvire considerabil”, a explicat medicul amintit.

Muncitorii străini, expunere dublă la îmbolnăviri

Prof. dr. Adriana Hristea a adus în discuţie și situaţia muncitorilor din alte ţări, inclusiv din Asia, care lucrează pe teritoriul României. Aceștiareprezintă o populaţie expusă riscului de îmbolnăvire, pe de o parte, la întoarcerea în ţara de origine, pe de altă parte, în ţara în care au emigrat, din cauza lipsei vaccinării, a condiţiilor inadecvate în care ar putea trăi și accesului limitat la îngrijiri medicale. 

În ceea ce privește virusurile, specialista a arătat că, într-adevăr, în zonele tropicale din Asia circulă unele virusuri care nu sunt prezente în România, cum ar fi virusul Dengue sau cel al encefalitei japoneze. Însă chiar dacă cineva din Asia s-ar întoarce infectat cu vreunul dintre acestea, riscul de transmitere la alţi oameni în România este practic nul. Alte virusuri cu care ar putea fi infectaţi nu sunt specifice Asiei. Este vorba despre virusurile hepatitice (A, B, E) sau virusul poliomielitei. Despre acesta din urmă însă, prof. dr. Adriana Hristea a atras atenţia că transmiterea sa este oricând posibilă dacă populaţia din România nu este vaccinată: „Riscul este similar cu importarea virusului poliomielitei de către un român care vizitează o zonă din Asia, unde s-ar putea infecta. Oricum, se încearcă eradicarea poliomielitei, numărul cazurilor a scăzut foarte mult și mai degrabă circulă virusul poliomielitei derivat din vaccin”.

La modul general, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) consideră că migraţia nu este un element de risc pentru boli transmisibile în Europa mai mult decât turismul și călătoriile europenilor în afara continentului, a concluzionat medicul.

La zi, în Medicina de călătorie

În România funcţionează în prezent Societatea de Medicină de Voiaj, care este organizator al Conferinţei de Medicină de Călătorie. Societatea desfășoară și alte activităţi de educaţie medicală în domeniu, a arătat prof. dr. Adriana Hristea, președinta societăţii.

Conferinţa de Medicină de Călătorie se va desfășura în perioada 21-23 septembrie. Iniţial, reuniunea medicală a fost organizată anual, apoi o dată la doi ani, ea alternând cu cursurile pentru obţinerea atestatului în acest domeniu, a explicat prof. dr. Adriana Hristea, președinta Societăţii de Medicină de Voiaj (SMV).

Ediţia din 2023 a conferinţei va pune accentul pe schimbările climatice, cu consecinţele lor medicale, sociale, culturale și economice. „În cadrul evenimentului ne propunem să vorbim despre impactul schimbărilor climatice asupra răspândirii unor boli. O altă temă care se va bucura de atenţie este reprezentată de bolile transmise de vectori, între care malaria, febra Dengue. Deși conferinţa se va desfășura online, avem incluse în program multe sesiuni cu întrebări la care participanţii sunt invitaţi să răspundă anonim, iar răspunsurile vor fi comentate”, a precizat președinta SMV.

Mai mult decât creșterea temperaturii

Două dintre sesiunile conferinţei se referă la încălzirea globală și bolile infecţioase și turismul sexual. Modificările climatice înseamnă mai mult decât creșterea temperaturii ambiante. Ele presupun și creșterea frecvenţei, duratei și intensităţii condiţiilor climatice extreme, precipitaţii excesive, inundaţii etc., a atras atenţia prof. dr. Adriana Hristea: „În ultimii 20-30 de ani s-a observat o creștere progresivă a incidenţei bolilor transmise de căpușă, și chiar dacă există cauze multiple pentru această creștere, s-au acumulat, totodată, dovezi solide privind asocierea cu fenomenul de încălzire globală”.

Pe de altă parte, schimbarea climei a contribuit la extinderea arealului ţânţarilor ca vectori pentru anumiţi patogeni. Mult timp populaţia din regiunile temperate nu s-a confruntat cu unele arbovirusuri tradiţional prezente numai în regiunile tropicale, a completat aceasta: „Virusul Chikungunya a fost raportat pentru prima oară în Europa în 2007, cauzând o epidemie, care s-a repetat și în alte ţări din zona mediteraneeană. Este foarte probabil ca Chikungunya să își continue expansiunea în regiuni spre nordul Europei, deoarece arealul unuia dintre vectorii săi, Aedes albopictus, se extinde în Europa, iar existenţa sursei de infecţie (persoana infectată) și a vectorului constituie condiţiile apariţiei de noi cazuri”.

În „era SIDA” sunt recomandate seringile de unică folosinţă

Cu privire la a doua temă, dr. Adriana Hristea a atras atenţia că, pe lângă turismul sexual „clasic”, există o probabilitate rezonabil de mare ca o persoană care călătorește singură să fie antrenată în activităţi sexuale, chiar dacă scopul călătoriei sale nu este acesta. De aceea este bine să fie informată asupra riscurilor și modalităţilor de evitare a unor astfel de raporturi.

Raporturile sexuale neprotejate prin prezervativ comportă riscuri chiar după un singur contact, a reamintit președinta SMV: „Înainte de «era SIDA», riscul se referea mai ales la gonoree, sifilis şi hepatită B. În prezent, se pune accent pe prevenirea infecţiei cu HIV, care se transmite prin contacte sexuale, injecţii, tatuaje, acupunctură, lame de ras. Este de dorit ca în ţările în curs de dezvoltare călătorul să aibă asupra sa seringi de unică folosinţă, pentru cazul în care o injecţie se dovedește indispensabilă (deși se vor prefera tratamentele orale) şi să refuze transfuziile”.