În România, aproximativ 3,4 milioane de oameni suferă de probleme cu vederea, adică aproape 18% din totalul populației. Dintre aceștia, aproximativ 59.000 sunt complet orbi.

„Controlul oftalmologic preventiv și regulat și diagnosticarea timpurie sunt cheia reducerii riscului de pierdere a vederii. Chiar și în contextul pandemiei COVID care a afectat accesul la serviciile medicale, examinările oftalmologice regulate reprezintă cea mai simplă și sigură soluție pentru prevenirea afecțiunilor ce pot duce la pierderea vederii”, se arată într-un comunicat de presă.

Printre bolile cu impact major asupra vederii și care pot fi prevenite prin control regulat se numără degenerescenţa maculară legată de vârstă și edemul macular diabetic.

„Degenerescenţa maculară legată de vârstă este principala cauză a pierderii vederii la persoanele de peste 55 de ani. Este o boală nedureroasă care avansează atât de lent, încât persoana în cauză nu își dă seama că își pierde vederea. Boala începe de obicei la un ochi, dar cel de-al doilea este, de asemenea, foarte probabil să fie afectat mai târziu”, se mai arată în comunicat.

Degenerescenţa maculară legată de vârstă are două forme:

• uscată - cea mai frecventă variantă a bolii, afectează 90% dintre pacienți și are o progresie lentă, în măsura în care pierderea vederii rămâne limitată;
• umedă – mai puțin răspândită (afectează 10% dintre pacienți), dar foarte severă (în 80% dintre cazuri, vederea centrală se deteriorează rapid).

Se estimează că 196 de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu degenerescență maculară legată de vârstă.

„Degenerescența maculară legată de vârstă, forma neovasculară (DMLVn), este o afecțiune sever invalidantă vizual fără opțiuni terapeutice reale până la apariția agenților antiangiogenici. Avem astăzi acces la metode de diagnostic precoce (tomografia în coerență optică) și la soluții de tratament eficiente (agenți anti-VEGF), ce oferă posibilitatea recuperării funcționale vizuale și anatomice, totodată, pentru multi pacienți. Rămân încă situații neadresate (atrofia și/sau fibroza subretiniană), dar suntem optimiști că vom identifica soluții și pentru acestea”, a spus prof. dr. Horia T. Stanca, UMF „Carol Davila” București.

Edemul macular diabetic este o consecință a retinopatiei diabetice, care poate duce la pierderea vederii. Edemul macular diabetic este principala cauză de orbire la nivel global pentru populația activă, cu vârsta cuprinsă între 20 și 65 de ani, iar retinopatia diabetică este cea mai frecventă complicație oculară cauzată de diabetul zaharat.

O treime dintre pacienții diabetici fac retinopatie diabetică, iar o treime dintre cei cu retinopatie diabetică dezvoltă edem macular diabetic. Dacă nu este tratată, această afecțiune poate duce la pierderea completă a vederii centrale și periferice.

„Edemul macular diabetic poate să apară în orice stadiu de evoluție a retinopatiei diabetice și este responsabil de fenomene vizuale care evoluează gradual, de la simple fluctuații ale clarității imaginilor și ștergerea contrastelor la distorsiuni, scotoame și scăderea marcată a vederii centrale. Examenul clinic periodic și evaluarea specifică prin tomografie retiniană în coerență optică, permit identificarea rapidă a edemului. Inițierea promptă a tratamentului intravitrean modern cu agenți anti-VEGF permite, după caz, conservarea sau recuperarea vederii centrale și menținerea unei performanțe vizuale utile pe termen lung cu impact pozitiv major asupra calității vieții”, a precizat conf. dr. Daniel Brănișteanu, UMF „Grigore T. Popa” Iași.