Începând din 2005, în luna aprilie, în ţara
noastră a fost marcată Ziua naţională a transplantului.
Anul acesta, evenimentul a fost amânat două luni, pentru a beneficia de participareaprof. dr. Francis L. Delmonico (Harvard Medical School,
Massachusetts General Hospital, SUA), preşedinte ales al Societăţii de
Transplant, coordonator desemnat al OMS în domeniul donării şi transplantului
de organe, director medical al New England Organ Bank, considerat cea mai
importantă personalitate în domeniu la ora actuală. Aflat în vizită în ţara
noastră, dsa a fost invitat de onoare la Conferinţa
„Ziua naţională a transplantului“, organizată, la 19 iunie a.c., de Fundaţia
pentru Transplant şi Fundaţia „Dan Setlacec“, în cadrul proiectului
„Specializare pentru performanţă, eficacitate şi răspuns în domeniul
transplantului de organe – SPER“. Cu acest prilej, distinsului oaspete i-a fost
înmânată, de către prof. dr. Irinel
Popescu, preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale (AŞM), diploma de
membru de onoare al acestui for ştiinţific din ţara noastră.
La eveniment au participat şi au luat cuvântul:
dr. Victor Zota, preşedintele Fundaţiei pentru Transplant şi coordonator naţional
al Agenţiei Naţionale de Transplant, dr. Dan Luscalov, director executiv al
Agenţiei Naţionale pentru Transplant, Răzvan Vulcănescu, secretar de stat în
Ministerul Sănătăţii, dr. Mirela Bu˘si´c, coordonatorul naţional de transplant
al Croaţiei şi preşedinta proiectului SHEEN (South-Est European Health Network)
pe probleme de transplant, prof. dr. Mihail Coculescu, preşedintele Secţiei de ştiinţe
fundamentale a AŞM, cadre universitare şi medici implicaţi în domeniul
transplantului – prof. dr. Radu Deac, prof. dr. Dan Coliţă, prof. dr. Andrei
Firică, dr. Carmen Pantiş, dr. Gabriela Droc, dr. Doina Hrehoreţ ş.a. –, pacienţi
transplantaţi – dr. Crina Ştefănescu, preşedinta Asociaţiei Transplantaţilor de
Ficat din România, Gheorghe Tache, preşedintele Asociaţiei Transplantaţilor din
România şi preşedintele Coaliţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni
Cronice din România.
Invitatul special al conferinţei, prof. dr.
Francis L. Delmonico, a prezentat date despre transplant din întreaga lume şi a
discutat despre responsabilitatea la nivel naţional. Numărul estimativ de
transplanturi este de 100.000 anual pe glob, ceea ce reprezintă mai puţin de
10% din necesităţi. La a opta întâlnire plenară a Adunării Generale a Sănătăţii,
din mai 2004, statele lumii au fost invitate să implementeze strategii naţionale
privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule, să coopereze şi să ia măsuri
pentru protecţia grupurilor sărace şi vulnerabile împotriva turismului de
transplant şi a vânzării de organe. În 2008, a fost adoptată Declaraţia de la
Istanbul cu privire la traficul de organe şi turismul de transplant. Pe agenda
celei de-a 63-a Adunări Generale a Sănătăţii, din 2010, a fost şi transplantul,
fiind elaborat un ghid OMS de principii în domeniu. Spitalele au misiunea de a
salva vieţi, prin îngrijirea şi redarea sănătăţii pacienţilor, dar şi prin
procedurile de donare şi transplant de organe. În cazul celor fără şanse de
recuperare, cu leziuni cerebrale ireversibile, aflaţi în moarte cerebrală, se
pune în discuţie donarea de organe, ca singura şansă de a salva viaţa altor
semeni. Responsabilitatea privind selectarea donatorilor îi revine medicului
ATI.
Prof. dr. Irinel Popescu, preşedintele
Asociaţiei Romtransplant, a punctat evoluţia şi rezultatele activităţii de
transplant din România: peste 2.500 de transplanturi renale (în centrele
universitare Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Constanţa), peste 350
hepatice (Institutul Clinic Fundeni), peste 50 cardiace (Institutul de Boli
Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş), peste 500 medulare, câteva mii de
transplanturi tisulare. Odată cu înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant,
numărul de transplanturi hepatice şi renale a crescut progresiv, concomitent cu
cel al donatorilor în viaţă şi în moarte cerebrală. Datele sunt mai puţin îmbucurătoare
în ceea ce priveşte transplantul de cord: nu s-a mai realizat niciunul odată cu
desfiinţarea, prin comasare, a singurului centru din ţară unde se efectuau
aceste operaţii. Numărul de donatori de organe este insuficient, comparativ cu
cel al persoanelor aflate pe listele de aşteptare (aproape 400, pentru
transplant hepatic şi 2.500 – renal), cu perioade de aşteptare şi de 24 de
luni. Bilanţul transplanturilor de anul trecut: 65 hepatice şi 250 renale. Doar
cinci coordonatori de organe sunt în România. Comparativ, în Croaţia, la o
populaţie de patru ori mai mică, există 33 de spitale implicate în programul de
donare de organe, această ţară fiind a doua din Europa în ceea ce priveşte numărul
de transplanturi efectuate (raportat la populaţie). Au fost punctate
progresele, dar şi deficienţele de la noi.
Ce-i de făcut, pentru ameliorarea situaţiei?
Teoretic, se ştie: creşterea numărului de coordonatori de transplant, câte unul
în fiecare spital judeţean; posibilitatea identificării cât mai multor pacienţi
în moarte cerebrală; schimbarea mentalităţii în interiorul sistemului medical; îmbunătăţirea
atitudinii faţă de donarea de organe şi a ratei de accept în rândul populaţiei;
modificarea cadrului legislativ, în acord cu directivele europene (criteriile
pentru acreditarea spitalelor în care se pot efectua transplanturi de organe
solide, trasabilitatea, standardele de calitate şi siguranţă ale organelor
umane destinate transplantului, schimburi transfrontaliere de organe în vederea
transplantului etc.). Cât va dura până la punerea în practică? Vom vedea.
