Global Data sugerează că există o tendință spre dezvoltarea chirurgiei robotice, ca urmare a succesului realizat în intervențiile chirurgicale minim invazive. Se estimează, prin urmare, că piața chirurgiei robotice va deveni mai aglomerată și va oferi o gamă din ce în ce mai variată de proceduri chirurgicale. Indicațiile din prezent ale chirurgiei robotice includ proceduri chirurgicale generale, dar și proceduri ortopedice de protezare a genunchiului. Jennifer Ryan, analist al dispozitivelor medicale în cadrul Global Data, menționează că: „În timp ce tehnicile de chirurgie robotică oferă precizie înaltă și un control mai bun în cazul procedurilor complicate, acestea sunt, în general, foarte scumpe. Totuși, majoritatea companiilor dedicate dezvoltării sistemelor de chirurgie robotică sunt relativ mici, bazându-se pe finanțare externă și strângeri de fonduri pentru continuarea cercetărilor”. Pe măsură ce potențialul de dezvoltare a pieței continuă să crească, se presupune că investițiile companiilor multinaționale vor fi din ce în ce mai importante în următorii ani. Printre beneficiile chirurgiei robotice se numără: creșterea numărului de pacienți eligibili pentru tratamentul chirurgical, reducerea complicațiilor și prognostic general postoperator îmbunătățit.

    Cercetări recente explică modalitatea prin care dietele bogate în grăsimi interferează cu senzația de sațietate instalată după o masă bogată. În mod normal, există un echilibru între senzațiile de foame și sațietate datorită unor hormoni reglatori: „hormonul foamei” – grelina – și „hormonul de consum al energiei” – leptina, eliberată după masă. Potrivit Medical News Today, obezitatea este caracterizată frecvent prin rezistența la leptină, organismul nefiind capabil să răspundă adecvat la hormonul care induce senzația de sațietate. Cercetări recente realizate în cadrul Universității din California, San Diego, afirmă că dietele bogate în grăsimi ar putea afecta capacitatea creierului de a detecta leptina, conducând la rezistență. Studiul, publicat în Science Translational Medicine, menționează că există o enzimă sintetizată la nivelul creierului la indivizii ce consumă grăsimi în cantitate mare (Mmp-2 – metaloproteinaza-2) care poate cliva receptorii membranari ai leptinei de la nivelul hipotalamusului. În urma acestor concluzii, cercetătorii speră să dezvolte o nouă strategie ce ar putea bloca mecanismul recent descoperit prin utilizarea potențialilor inhibitori ai enzimei Mmp-2.

    Un studiu recent demontează mitul conform căruia alcoolul consumat în cantități mici poate avea efecte benefice pentru sănătate. Cercetarea, realizată în cadrul inițiativei The Global Burden of Disease Study și publicată în The Lancet, subliniază că, în anul 2016, consumul de alcool a fost responsabil de aproximativ trei milioane de decese la nivel global, reprezentând principala cauză de deces la persoanele cu vârste între 15 și 49 de ani. Unul dintre autori, dr. Emmanuela Gakidou (Institute for Health Metrics and Evaluation – IHEM, Seattle), menționează că evitarea totală a consumului de alcool este cea mai bună variantă pentru sănătatea optimă, contrar recomandărilor actuale ale ghidurilor de specialitate privind beneficiile consumului a una sau chiar a două băuturi alcoolice pe zi. Astfel, potrivit acesteia, este esențială modificarea dispozițiilor în conformitate cu noile descoperiri. Potrivit datelor prezentate în studiu, aproximativ 32,5% din populație consumă alcool, distribuția pe sexe fiind inegală, respectiv: 25% din femei și 39% din bărbați. De asemenea, s-au observat variații importante între țări: Danemarca situându-se pe locul întâi la consumul de alcool (97,1% din bărbați și 95,3% din femei), în timp ce Bangladesh și Pakistan se situează la polul opus, locuitorii consumând alcool în cantități minime. România s-a aflat pe locul întâi la cantitatea de băuturi alcoolice consumate de bărbați (8,2 băuturi/zi), în timp ce Ucraina deține primul loc în cazul femeilor (4,2 băuturi/zi). Patologiile principale asociate alcoolului sunt: bolile cardiovasculare (AVC, infarctul miocardic), neoplazia, diabetul zaharat, pancreatita, dar și gradul ridicat de violență și comportamentul deviant.

    Dr. Karin Michels, directorul Institutului de prevenție și epidemiologie tumorală de la Universitatea din Freiburg, încadrează uleiul de cocos în lista celor mai periculoase alimente, numindu-l „otravă pură”. Deși produsul este bogat în acid lauric, ce crește nivelul de colesterol „bun” (HDL), acesta crește și nivelul de colesterol total, trigliceride și LDL-colesterol sau colesterol „rău” asociat cu o creștere semnificativă a riscului cardiovascular. În iunie 2017, AHA (The American Heart Association) a emis o atenționare privind consumul de ulei de cocos, produsul fiind încadrat în categoria grăsimilor saturate (conține 82% grăsimi saturate, comparativ cu untul, ce conține numai 63%). Tendința actuală de a include uleiul de cocos în dietă este justificată de presupusele proprietăți ale acestuia de reducere a greutății, îmbunătățire a capacității mintale, tratarea gingivitei, sinuzitei și prevenția cariilor dentare.

    Suplimentele cu Omega–3 (de exemplu, uleiul de pește) nu au efect asupra evenimentelor cardiovasculare, arată studiul ASCEND realizat recent, prezentat în cadrul Congresului ESC (European Society of Cardiology) la München și publicat simultan în New England Journal of Medicine. Drept urmare, prof. dr. Louise Bowman de la Universitatea din Oxford, Marea Britanie, unul dintre coordonatorii studiului, a menționat că recomandările din ghidurile actuale (1 g acizi grași Omega-3) pentru prevenirea evenimentelor cardiovasculare ar trebui reevaluate. Studiul ASCEND a luat în considerare în special pacienții diabetici, grup considerat la risc crescut pentru dezvoltarea bolilor cardiovasculare. Astfel, au fost inclusi 15.480 de pacienți diabetici cu vârste peste 40 ani, fără boli cardiovasculare în antecedente, cărora li s-au distribuit acizi grași Omega-3 din ulei de pește 1g/zi sau placebo (ulei de măsline). Pacienții au fost ulterior urmăriți timp de 7,4 ani. Rezultatele nu au prezentat diferențe semnificative în prevenția primară sau secundară a evenimentelor cardiovasculare, iar mortalitatea nu a fost diferită între cele două grupuri. Totuși, autorii menționează că doza de capsule cu Omega-3 rămâne un subiect neelucidat, întrucât nu se știe dacă o doză mai mare (2-4 g de acizi grași Omega-3 comparativ cu doza de 1g analizată în studiu) ar fi eficientă. Alte studii concentrate pe acest subiect sunt în desfășurare (REDUCE-IT și STRENGTH), cu rezultate ce vor fi raportate în curând.

    Potrivit unui studiu realizat de UCL (University College London) și publicat recent în The Journal of Hypertension, locuirea într-un mediu cu temperaturi scăzute predispune la dezvoltarea hipertensiunii arteriale. Lotul de studiu a fost alcătuit din 4.659 de indivizi cu vârste peste 16 ani. Inițial, participanții au fost rugați să completeze un chestionar cu privire la mediul de viață și ulterior au fost vizitați de asistente care au măsurat temperatura ambientală a locuinței fiecăruia, evaluându-le și tensiunea arterială.
Tensiunea arterială optimă a fost considerată a fi între 90/60 mmHg și 120/80 mmHg. S-a descoperit că pentru o scădere cu 1 grad Celsius a temperaturii mediului ambiental, există o creștere cu 0,48 mmHg a tensiunii arteriale sistolice și 0,45 mmHg a tensiunii arteriale diastolice. Relația dintre temperatura din interiorul casei și tensiunea arterială a fost evidentă în special în cazul persoanelor sedentare. Astfel, se consideră că exercițiul fizic ar putea contribui la contracararea efectelor adverse ale locuirii într-un mediu cu temperaturi scăzute. Studiul este relevant atât din punctul de vedere al influențării diagnosticului, cât și terapeutic, deoarece persoanele care locuiesc într-un mediu rece ar putea avea nevoie de doze mai mari de antihipertensive.

    Vârstnicii fericiți trăiesc mai mult, afirmă cercetătorii din Singapore, într-un studiu publicat în Age and Ageing, în cadrul British Geriatrics Society. Autorii menționează că nivelul de fericire este direct proporțional cu reducerea mortalității. Studiul a inclus 4.478 de participanți din Singapore cu vârste de peste 60 de ani. Fericirea a fost evaluată prin intermediul unor chestionare, folosind un „scor de fericire” și o „variabilă binară a fericirii” –
fericit/nefericit. S-a observat că vârstnicii fericiți au decedat în proporție de 15% până la finalul experimentului, în timp ce vârstnicii nefericiți au decedat în proporție mai mare, respectiv 20%. Rezultatele studiului sugerează că beneficiile unei vieți fericite sunt subestimate, aceasta putând avea efect considerabil asupra longevității.

    Un studiu recent publicat în The Lancet, de tip observațional, care a inclus 15.428 de persoane, sugerează că aportul de carbohidrați ar trebui să fie unul moderat pentru beneficii maximale, nu o dietă restrictivă sau, din contră, un aport excesiv de carbohidrați, ambele situații fiind asociate cu mortalitate crescută. Dr. Sara B. Seidelmann, de la Spitalul din Boston, Massachusetts, afirmă că urmarea unei diete cu cantități moderate de carbohidrați este asociată cu cel mai redus risc de mortalitate. Totuși, trebuie menționată diferențierea între tipurile de aport proteic din dietă. Drept urmare, s-a observat că dietele cu cantități moderate de carbohidrați și proteine vegetale sunt cele mai benefice pentru organism.