La 23 septembrie, Comitetul pentru produse medicale de uz uman (CHMP) al Agenţiei Europene pentru Medicamente (EMA) a publicat oficial faptul că interferonii beta, tratamente modificatoare ale bolii utilizate în scleroza multiplă recurent-remisivă, pot fi administraţi în siguranţă, în cazurile în care starea clinică a pacientei o impune, nu doar până la momentul concepţiei unui copil, așa cum era stabilit până acum, ci și în perioada sarcinii și a alăptării.

Produsului original glatiramer acetat 20 mg/ml, singurul aprobat până în prezent a fi administrat pe parcursul sarcinii (recomandare categoria B a FDA – Food and Drug Administration) și permis în perioada alăptării, i s-au alăturat acum interferonii (IFN) beta. Este vorba despre IFN beta-1a (cu administrare subcutanată și intramusculară), PEGIFN beta-1a (cu administrare subcutanată) și despre IFN beta-1b (cu administrare subcutanată).

Această opinie pozitivă a CHMP de actualizare a prospectelor și a autorizaţiilor de punere pe piaţă a respectivelor produse elimină contraindicaţia utilizării lor în sarcină și alăptare. Decizia se bazează pe o urmărire atentă, timp de peste 20 de ani de la aprobarea punerii lor pe piaţă, a efectelor acestor tratamente asupra unui număr mare de paciente (peste 5.000 incluse în registre de sarcină) și asupra copiilor cărora le-au dat naștere, precum și pe experienţa postmarketing.

Evaluările efectuate nu au indicat o creștere a riscului de anomalii majore congenitale secundare tratamentului preconcepţie cu IFN beta și/sau expunerii accidentale la aceste tratamente în primul trimestru de sarcină. Datele obţinute în cazul acestor sarcini sunt comparabile cu cele obţinute în populaţia generală.

Registrele de sarcină au fost în general retrospective, iar pentru creșterea eficienţei lor se încearcă a fi transformate, printr-o implicare activă a medicilor și a pacientelor, în registre prospective de sarcină.

Informaţia vine ca o rază de speranţă pentru femeile cu scleroză multiplă care doresc să devină mame. Astfel, împreună cu neurologii, ele își pot adapta tratamentul de linia întâi, în funcţie de forma lor de boală, în condiţii de siguranţă, cu o rată mai mică a puseurilor legate de perioada sarcinii și a alăptării.

Se elimină, de asemenea, stresul major al contracepţiei și grija că ar putea naște, secundar tratamentului urmat, un copil cu anomalii congenitale.