Managerii de spitale vor avea program fix în unitățile medicale, între orele 8 și 16, și nu vor putea face parte din structurile de conducere ale unui partid, în timp ce rudele managerilor până la gradul IV nu pot avea funcții de conducere în aceeași instituție, iar funcția de manager poate fi ocupată și de persoane fără grade didactice universitare. Acestea sunt câteva dintre prevederile Ordonanței de Urgență pentru modificarea și completarea Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, aprobate în ședința Guvernului de miercuri, 16 noiembrie.
Actul normativ are ca scop liberalizarea accesului la funcțiile de conducere din spitale, reprezentând un pas important spre reformarea sistemului medical din România. Astfel, restricția conform căreia managerul unui spital clinic trebuie să fie cadru universitar sau medic primar se elimină, fiind considerată nejustificată. În toată Europa, managementul spitalicesc nu e condiționat de calitatea de cadru universitar, ci de abilitățile manageriale. „Dacă luăm oricare dintre spitalele clinice din București, dacă vrem să aducem un manager de la AKH [Viena] sau de la Johns Hopkins din SUA, acel manager nu ar putea să lucreze în România pentru că nu este cadru universitar”, declara în dezbatere publică Vlad Voiculescu, ministrul sănătății, citat de HotNews.ro.
Potrivit ordonanței de urgență, orice funcție de conducere în sectorul public se va ocupa prin concurs, inclusiv cele de șef de secție, șef de laborator și șef de serviciu medical. Această prevedereslăbește autoritatea universităților de medicină și farmacie asupra procesului de selecție a candidaților pentru aceste funcții. Vechile prevederi stipulau că posturile respective puteau fi ocupate doar de un cadru didactic recomandat de senatul universității, cu aprobarea managerului și cu avizul consiliului de administrație al spitalului. În numeroase rânduri, s-a argumentat că imposibilitatea de a urca în ierarhie fără compromisuri majore reprezintă una din cauzele principale ale exodului medicilor performanți în străinătate, acolo unde sistemele de promovare sunt mult mai flexibile și mai transparente. Astfel, modificarea Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ar trebui să corecteze aceste neajunsuri și să liberalizeze accesul medicilor tineri și competenți în funcțiile manageriale.
Proiectul definește mai clar și situațiile în care managerii de spitale sunt în conflict de interese. Astfel, rudele până la gradul IV ale managerilor nu vor putea deține părți sociale la firme, societăți comerciale sau alte organizații care au legături patrimoniale cu spitalul sau cu serviciile de ambulanță. De asemenea, va fi interzisă desfășurarea activității didactice sau de cercetare științifică finanțate de furnizori ai spitalului, precum și exercitarea funcției de membru în organele de conducere, administrare și control în societăți comerciale.
O altă prevedere importantă a ordonanței vizează depolitizarea managementului spitalelor. Astfel, pentru manageri va fi interzisă exercitarea funcției de membru în organele de conducere, administrare și control ale unui partid politic. În plus, managerii de spital vor avea un program fix, în care nu își vor putea părăsi postul. Programul se va desfășura între orele 8 și 16, iar „orice activitate medicală, didactică, de cercetare științifică și de creație literar-artistică poate fi exercitată doar în afara acestui interval”.
Important de spus că noile reguli nu se aplică managerilor actuali, care își vor duce mandatul până la final potrivit actualei legislații și contractelor de management deja încheiate. Mulți dintre manageri sunt însă la final de mandat, astfel încât anul viitor am putea avea primele concursuri organizate după noile reguli.
Așa cum era de așteptat, reacțiile la proiectul de ordonanță de urgență nu au întârziat sa apară. Astfel, rectorii universităților de medicină și farmacie din România, întruniți la Târgu Mureș, s-au declarat împotriva modificării Legii nr. 95/2006, declarând că schimbarea acesteia prin ordonanță de urgență nu este justificată în această situație. Asociația Universităților de Medicină și Farmacie din România consideră obligatorie condiția de cadru didactic în cazul managerilor spitalelor clinice aflate în contract instituțional cu o UMF sau cu o facultate de medicină/medicină dentară. Se argumentează că acest status este necesar pentru asigurarea învățământului universitar, a celui postuniversitar (rezidenți, formare de medici specialiști) și a educației medicale continue din punctul de vedere al curriculei de pregătire și în raport cu strategia universității. De asemenea, șefii de secții clinice și de laboratoare clinice ar trebui, conform aceluiași comunicat, să fie cadre didactice de predare (profesor sau conferențiar), pentru asigurarea procesului didactic, precum și a procesului de îngrijire medicală a pacienților. Rectorii argumentează că un medic specialist nu poate avea experiență clinică și profesională mai mare decât un profesor și, prin urmare, nu poate fi șeful acestuia. De asemenea, se argumentează că șefii de secții clinice și de laboratoare ar trebui să fie numiți în continuare de senatul universitar.
Asistăm, cel mai probabil, la zguduirea din temelii a unui sistem de sănătate rigid, zidit de-a lungul ultimilor ani în straturi groase de legi, restricții și cutume. Este de așteptat ca orice încercare de schimbare, orice zguduire să provoace reacții inițiale de respingere, de dezacord, de negare, de frică. Însă pare că prin crăpăturile zidului se întrezărește un licăr de lumină. Schimbarea este necesară atunci când lucrurile merg prost. În sănătate bate acum vântul schimbării.
