Perioada
2–8 aprilie marchează Săptămâna mondială a alergiei. Cu această
ocazie, World Allergy Organization (WAO) aduce date despre urticaria cronică
prin publicații, materiale informative scrise și video, cu scopul creșterii
conștientizării asupra acestei afecțiuni debilitante, cu un impact
socioeconomic semnificativ și care alterează considerabil calitatea vieții
persoanelor cu urticarie cronică și a familiei acestora.
Urticaria (fig. 1) afectează dermul, iar leziunea mai profundă este numită
angioedem (fig. 2). Aproximativ 20% din populație a suferit cel puțin o
dată în viață un episod de urticarie acută (fig. 3). Urticaria cronică
este definită prin persistența simptomelor urticariene peste șase săptămâni și
reprezintă doar 10–15% din totalul urticariilor (fig. 4). Cele două
tipuri de leziuni (urticarie/angioedem) pot evolua independent sau se pot
asocia la același pacient (fig. 5).
Urticaria
cronică afectează până la 1,8% din populația generală și include un grup de
entități patologice ce recunosc drept numitor comun erupțiile de tip urticarian
recurente, în general cu tipar zilnic și a căror durată depășește șase
săptămâni, asociate cu angioedem în până la 50% dintre cazuri. Această
afecțiune are un impact nefast asupra calității vieții pacienților. Din motive
insuficient elucidate, un număr tot mai mare de cazuri de urticarie cronică se
adresează departamentelor de alergologie. Eforturile considerabile depuse în
scopul înțelegerii urticariei cronice s-au cristalizat în aprofundarea
mecanismelor incriminate (tabelul), alături de identificarea de noi
strategii terapeutice eficiente.
Consensul
privind clasificarea EAACI/GA2LEN/EDF/UNEV a urticariei cronice
(2016)
|
Urticaria cronică spontană |
Etiologie
|
|
Urticarie
însoțită sau nu de angioedem, cu durata de peste șase săptămâni |
Factori necunoscuți
Factori declanșatori definiți |
|
Urticaria cronică inductibilă |
Etiologie |
|
Urticariile fizice
Dermografism simptomatic
Urticaria la rece
Urticaria întârziată la presiune
Urticaria solară
Urticaria la cald
Angioedemul la vibratii
Urticaria colinergică
Urticaria de contact
Urticaria acvagenă |
Grataj
Rece
Presiune
Ultraviolete
Căldură
Vibrații
Încălzirea activă și pasivă a tegumentului
Urticarie cu/fără angioedem la substanțe definite (ex.: alergene
alimentare)
Apă |
Urticaria
cronică spontană reprezintă o adevărată provocare pentru clinician și pentru
pacient deopotrivă. Spre deosebire de urticariile inductibile, pentru care
evitarea factorilor precipitanți este o măsură eficientă de prevenție a
manifestărilor clinice, urticaria cronică spontană poate îmbrăca forme clinice
severe, refractare la tratament. Nu arareori, etiologia urticariei cronice
spontane rămâne sub semnul întrebării și, de cele mai multe ori, diateza
atopică nu este una dintre trăsăturile acestor pacienți. În absența
identificării factorilor cauzali, controlul acestei afecțiuni se poate dovedi o
sarcină dificilă pentru medicul curant.
Ultimul
deceniu a adus noi perspective terapeutice în urticaria cronică spontană refractară
la tratamentul convențional, odată cu aprobarea de către FDA a omalizumabului,
un anticorp monoclonal anti-IgE. În experiența autorilor, precum și din datele
publicate în literatura de specialitate, omalizumabul aduce beneficii clinice
spectaculoase în urticaria cronică spontană severă și are potențialul să
conducă spre remisia completă a simptomelor. Abordarea terapeutică a urticariei
cronice spontane pornește de la administrarea de antihistaminice anti-H1
generația II, nesedative, și continuă cu linia a doua de tratament,
reprezentată de creșterea de până la de patru ori a dozei recomandate (fig.
6). Eșecul terapiei maximale cu antihistaminice nesedative este indicație
de terapie de linia a treia, respectiv terapie anti-IgE. Numeroase alte
medicamente, precum cele imunosupresoare, agenți citotoxici sau
anti-leucotriene, au fost administrate în urticaria cronică spontană, însă s-au
dovedit cost-ineficiente. În plus, au prevalat reacțiile adverse, în
detrimentul controlului clinic al afecțiunii.
Trăsăturile
cardinale în urticaria cronică sunt: clinic – leziuni urticariene intens
pruriginoase și/sau angioedem, ce persistă peste șase săptămâni (durata medie
este de unu până la cinci ani, însă, într-o proporție redusă de cazuri, poate
să persiste un timp îndelungat, peste zece ani); afectează semnificativ
calitatea vieții pacienților și a familiei acestora; arareori pot fi
identificați factorii precipitanți; virtual, urticaria cronică spontană nu este
o afecțiune alergică; controlul afecțiunii necesită terapie zilnică (sistarea
administrării antihistaminicelor asociază recrudescența manifestărilor) – în
cazurile severe, controlul afecțiunii este obținut doar prin terapia anti-IgE;
medicii specialiști alergologi dețin un rol esențial în abordarea corectă și eficientă
a pacienților cu urticarie cronică.
Societatea
Română de Alergologie și Imunologie Clinică (SRAIC) organizează, sub egida
Colegiului Medicilor, la Cluj-Napoca, pe 4 aprilie 2017, simpozionul Urticaria
și angioedemul, manifestări ale afecțiunilor alergice. Acest eveniment
se aliniază eforturilor internaționale de educare a comunității medicale (și nu
numai) asupra spectrului de afecțiuni mediate prin mecanisme imunologice, cu
răsunet clinic cutanat.
Simpozionul,
organizat de prof. dr. Diana Deleanu, șefa Disciplinei de alergologie și
imunologie din cadrul UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca și șefa Secției de
medicină internă și a ambulatoriului de alergologie din cadrul IRGH „Prof. dr.
Octavian Fodor” Cluj-Napoca, abordează teme precum: imunoglobulina E – 50 de
ani de istorie (prof. dr. Diana Deleanu); reacții de hipersensibilitate la
substanțe de contrast (dr. Roxana Bumbăcea); reacții de hipersensibilitate
induse de AINS la copil (dr. Camelia Berghea); angioedemul în practica medicală
(dr. Poliana Leru); reacții alergice perianestezice (dr. Nadia Gherman Onițiu);
importanța tratamentului de urgență în anafilaxie (dr. Irena Nedelea). Prin
expunerea unor teme de interes din specialitatea noastră, care își găsesc o
largă aplicabilitate în practica medicală zilnică, simpozionul are drept
obiective principale creșterea conștientizării și îmbunătățirea cunoașterii
asupra afecțiunilor alergice.
În
condițiile în care ultimul deceniu a dat proporții epidemice bolilor alergice
(se apreciază că, până în 2020, unul din patru europeni va suferi de o
afecțiune alergică), astfel de manifestări sunt necesare și perfect
justificate.
