Statele
Uniunii Europene trebuie să adopte şi să implementeze politici bazate pe dovezi
pentru a reduce rănirile intenţionale provocate copiilor, se arată într-un
comunicat emis de Alianţa Europeană pentru Siguranţa Copiilor. Organizaţia a
publicat, de curând, un raport ce prezintă acţiunile naţionale menite să
gestioneze problema rănirilor intenţionale provocate copiilor (adică abuzul
asupra copiilor, violenţa între copii şi suicidul).
Potrivit
acestui document, doar zece ţări din 30 au o strategie unificatoare care să
acopere toate cele trei aspecte vizate. Numai 19 ţări dispun de o lege care împiedică
aplicarea de pedepse corporale în toate cadrele şi împrejurările, inclusiv acasă.
Patru din ţările participante, printre care şi România, nu au un avocat al
poporului (n.r.: ombudsman) pentru problemele copiilor.
Acelaşi
raport indică faptul că mai puţin de jumătate din ţările participante au un
program de sănătate publică în care sunt incluse vizite la domiciliu pentru
noii părinţi şi care includ prevenirea abuzului. Din nou, doar 14 din ţările
participante au o politică naţională care solicită şcolilor să aibă un comitet
format din profesori, studenţi şi părinţi pentru gestionarea violenţei în
mediul familial şi şcolar, şi doar 20 de ţări dispun de o politică naţională
privind dezvoltarea unui program şcolar de prevenire a suicidului, în jumătate
din cazuri, politicile fiind implementate doar parţial.
Rănirile intenţionale
sunt cele ce rezultă în urma violenţei. Cele trei arii de răniri intenţionale
acoperite de raport sunt abuzul asupra copilului, violenţa între copii şi vătămarea
autoprovocată. Potrivit OMS, abuzul asupra copilului reprezintă toate formele
de tratament fizic şi/sau emoţional necorespunzător, abuzul sexual, neglijarea
sau tratamentul neglijent ori exploatarea cu scop comercial sau de alt tip, ce
au ca rezultat afectarea propriu-zisă sau potenţială a sănătăţii, supravieţuirii,
dezvoltării sau demnităţii copilului, în contextul unei relaţii de
responsabilitate, încredere sau putere. Din cele 35.000 de decese survenite
anual în rândul copiilor şi adolescenţilor în Uniunea Europeană, aproximativ
24% sunt urmarea rănirilor. Aproape o treime din aceste răniri sunt intenţionale
sau de intenţie nedeterminată, procentul considerat a fi vârful aisbergului,
pentru că majoritatea cazurilor reale de răniri intenţionale cauzatoare de
moarte rămân necunoscute.
