Într-un efort de a tripla rata donării de organe și de a combate traficul ilegal de organe, guvernul Teritoriului Capitalei Australiene (TCA) a anunțat că introduce formulare pentru precizarea calității de donator la oficiile pentru înnoirea permiselor de condus. Ministrul-șef al regiunii australiene, Andrew Barr, a anunțat o țintă a donării de organe de 90% din populație pentru TCA și o investiție de 200.000 de dolari într-un nou model de tip opt-in legat de reînnoirea permiselor de șofat, potrivit portalului news.com.au. Mișcarea urmează unei mari investigații realizată de News Corp care arăta că aproape o sută de australieni au mers peste ocean și au cheltuit până la 120.000 de dolari pentru a-și cumpăra un rinichi pe piața neagră. Adesea, acești oameni se întorc bolnavi acasă în Australia, iar plătitorii de taxe trebuie să acopere facturile medicale rezultante, care uneori ajung și la 500.000 de dolari. Există o lipsă acută de organe pentru transplantat în Australia, fiindcă doar unul din trei oameni sunt înregistrați ca potențiali donatori după moarte, așa că timpul de așteptare pentru un organ se poate întinde până la opt ani. News Corp derulează o campanie pentru a convinge mai mulți australieni să se înregistreze ca donatori. Guvernul TCA e prima jurisdicție australiană care se implică activ și anunță o țintă așa ambițioasă. Astfel, la fiecare cerere de înnoire a permisului de conducere, oamenii vor primi și un pachet de informații despre procesul de donare și transplantul de organe, care să le permită o decizie informată, și vor fi asistați în completarea actelor necesare.

    Sistemul britanic de sănătate s-a angajat să investească mai multe milioane de lire în scopul atingerii „excelenței digitale“, ca răspuns la o evaluare realizată de clinicianul Bob Wachter. Banii vor finanța mai multe servicii digitale pentru pacienți și proiecte menite să îmbunătățească aptitudinile digitale ale forței de muncă din NHS, anunță într-un comunicat de presă ministerul britanic al sănătății. Planurile au fost anunțate de Jeremy Hunt zilele trecute. Răspunzând unei evaluări a tehnologiei NHS, cea efectuată de renumitul clinician american Bob Wachter, Jeremy Hunt promite că va înființa douăsprezece unități exemplare, de bune practici, și o nouă academie dedicată formării personalului medical pentru dobândirea de aptitudini digitale. Ca unități exemplare, cele douăsprezece organizații alese din cadrul NHS vor primi fonduri de până la zece milioane de lire pe baza cărora sunt așteptate să livreze abordări inovatoare ale serviciilor digitale și să ajute celelalte instituții să învețe din experiența lor. Pe lângă investiția în tehnologie și infrastructură, finanțarea va fi folosită pentru a îmbunătăți trainingul personalului medical și va încuraja, de asemenea, o nouă generație de ofițeri experți în informația clinică, în vreme ce universitățile vor fi invitate să găzduiască noua academie digitală a NHS. „Evaluarea lui Bob Wachter a făcut clar faptul că digitizarea este în egală măsură despre oameni ca despre tehnologie, și că aceasta este o oportunitate reală pentru a îmbunătăți îngrijirea pacienților pe termen lung“, spune Jeremy Hunt, care însă conduce un sistem sanitar cu serioase probleme financiare, pe care uneori pare să le pună între paranteze. Pare familiar, nu?

    Universitatea Monash apără uciderea ogarilor în numele științei, argumentând că un experiment în care au fost prelevate inimile câinilor, după care le-au fost introduse inimi noi, înainte de a fi eutanasiați, va avea „un impact valoros“ asupra miilor de oameni din întreaga lume, care au nevoie de un transplant de cord. Organizația Humane Research Australia a făcut recent public faptul că doisprezece ogari au fost parte din acest experiment, finanțat de spitalul Alfred și conceput pentru a testa cât de bine pot fi prezervate inimile atunci când donatorul a murit deja, scrie The Age. Ogarii au fost anesteziați pentru întregul experiment și conectați unui sistem de ventilație, care însă a fost oprit înainte de recoltarea inimilor. Un alt grup de ogari a primit o inimă nouă și au fost monitorizați timp de patru ore înainte de eutanasiere. Activiștii pentru drepturile animalelor au numit acest experiment „șocant“ și au spus că foștii ogari implicați în curse nu ar trebui să fie supuși și unor experimente pe animale, fiindcă deja fuseseră exploatați pe pistă. Totuși, un purtător de cuvânt al Universității Monash spune că descrierea experimentului de către Humane Research Australia a fost una de natură să inducă în eroare. Ogarii nu sunt singurele animale folosite pentru experimentele științifice. Un studiu amplu distribuit, publicat înAmerican Association for Thoracic Surgery, în 2010, a testat eficiența resuscitării pulmonare la porci. Acest studiu a ajutat profesia medicală la nivel global să vină cu idei mai eficiente pentru a resuscita pacienții după ce intră în stop cardiac.

    Mai mult de jumătate din adulții irlandezi înțeleg prost conceptul îngrijirilor paliative sau îl cunosc prea puțin, arată un studiu recent publicat și comentat de Irish Health. Potrivit rezultatelor cercetării, 55% dintre adulți au doar o înțelegere minimală a îngrijirilor paliative, iar 16% din ei au recunoscut că nu înțeleg ce implică acest concept. Îngrijirea paliativă se îndreaptă către oameni ale căror afecțiuni nu pot fi vindecate. Scopul este de a furniza cea mai bună calitate a vieții în timpul care le-a mai rămas, fie că e vorba de zile sau de ani. Studiul a fost comisionat de Institutul irlandez pentru îngrijirea paliativă și hospice, pentru a fi publicat în „Săptămâna îngrijirii paliative“, marcată în Irlanda între 3 și 8 octombrie.

    Un nou studiu realizat în Statele Unite arată că oamenii care ajung în centrele de primiri urgențe pentru îngrijirea sănătății mintale sunt ulterior transferați către alt centru, de șase ori mai des decât cei care ajung la camera de urgență cu alte afecțiuni acute. În plus, timpul mediu de așteptare pentru pacienții din prima categorie poate atinge și durata de două ore. Studiul subliniază o carență persistentă la nivelul serviciilor de urgențe psihiatrice din SUA, scriu cei de la Business Standard. Autorul principal, Jane M. Zhu, subliniază că pacienții psihiatrici așteaptă disproporționat mai mult decât alți pacienți – uneori chiar pentru mai multe ore – doar ca în cele din urmă să fie externați sau transferați în altă parte. În ansamblu, studiul subliniază măsura în care departamentele de urgență se străduiesc să satisfacă nevoile pacienților cu afecțiuni ale sănătății mintale. Cercetătorii au analizat durata de așteptare până la decizia clinică în cazurile a mai mult de 200.000 de pacienți psihiatrici și non-psihiatrici, în perioada 2002–2011. În medie, pacienții psihiatrici au de așteptat mult mai mult decât cei non-psihiatrici până să fie văzuți de un medic: 355 de minute versus 279 de minute, în cazul pacienților internați pentru observație, 312 versus 195 de minute pentru pacienții transferați către alte unități, respectiv 189 versus 144 de minute în cazul pacienților care au fost externați în urma consultului.